Definiție și ce înseamnă isteilalte

1. [DEX '09] ISTALALT, -Ă pron. dem. și f. v. istălalt.

2. [DEX '09] ISTĂLALT, IASTĂLALTĂ, iștilalți, istelalte, pron. dem., adj. pron. dem. (postpus) (Reg.) Cestălalt. [Var.: istalalt, -ă, iștialalți, iestelalte pron. dem., adj. dem.] – Ist(a) + alalt (= ălalalt).[1]

3. [MDA2] aistalalt, ~ă pd [At: ȘEZ. II, 156 / A: ~lalt / Pl: ~lți, ~e / E: aista + -lalt] (Pop) Celălalt.

4. [MDA2] istalalt, iastalaltă pd, ad [At: CREANGĂ, P. 38 / A și: istalalt, iastalaltă / V: ~ant, istl~ / Pl: iștialalți, iestealalte / G-D: istuilalt, isteilalte, istorlalți / E: ist(a) + alalt] (Mol) 1-2 Acela (care, din doi sau din două grupuri, este mai în apropierea vorbitorului) Si: ăstălalt, cestălalt.

5. [MDA2] istalant, iastalantă pd vz istalalt

6. [MDA2] istlalt, iastlaltă pd[1] vz istalalt

7. [MDA2] istlant, iastlantă pd vz istalalt

8. [CADE] ❍AISTALALT pron. adj. dem. m. Mold. (pl. aistialalți; gen.-dat sg. aistuialalt, pl. aistorlalți) = CESTĂLALT [aist-alalt].

9. [DEX '98] ISTALALT, IASTALALTĂ, iștialalți, iestelalte, pron. dem. (Reg.) Cestălalt. – Ist(a)+alalt (= ălalalt).

10. [DLRLC] ISTALALT, IASTALALTĂ pron. dem. (Regional) Ăstălalt.

11. [DOOM 3] !istălalt (reg.) pr. m., adj. pr. m., g.-d. istuilalt; pl. iștilalți, g.-d. istorlalți; f. iastălaltă, g.-d. isteilalte; pl. istelalte, g.-d. istorlalte

12. [DOOM 2] istălalt / istalalt (reg.) pr. m., adj. pr. m., g.-d. istuilalt; pl. iștilalți / iștialalți (-tia-), g.-d. istorlalți; f. iastălaltă / iastalaltă, g.-d. isteilalte / iesteilalte; pl. istelalte / iestelalte, g.-d. istorlalte / iestorlalte

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] ÎNTUNEREC s. n. v. întuneric. 2. [MDA2] întunerec sn vz întuneric 3. […]
1. [MDA2] întunereca [At: PSALT. HUR. 220/13 / V: ~urere~, (rar; cscj) -ci, ~rici / […]
1. [Scriban] întunericeálă f., pl. elĭ. Vechĭ. Întunecime, obscuritate. 2. [MDA2] întunereceală sf vz întunericeală […]
1. [MDA2] întunericime sf [At: CONACHI, P. 104 / V: (înv) ~rec~ / Pl: ~mi […]
[DAR] întunerecire (întunericire), s.f. (pop.) întunecare. Sursă: DEX online sub licență GNU GPL
[DAR] întunerecit (întunericit), -ă, adj. (pop.) întunecat. Sursă: DEX online sub licență GNU GPL
1. [MDA2] întunericos, ~oasă a [At: GOLESCU, P. 51 / V: ~rec~ / Pl: ~oși, […]
1. [DEX '09] ÎNTUNERIC s. n. 1. Lipsă de lumină; obscuritate, beznă. 2. Fig. Incultură, […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro