1. [DEX '09] ISTECIUNE, isteciuni, s. f. (Înv.) Istețime. – Isteț + suf. -ciune.
2. [MDA2] isteciune sf [At: CANTEMIR, IST. 215 / Pl: ~ni / E: isteț + -ciune] (Înv) Istețime.
3. [CADE] ‡ ISTECIUNE sf. Istețime: și-a cîștigat mica lui boierie prin muncă și ~a minții lui (FIL.) [isteț].
4. [DLRLC] ISTECIUNE, isteciuni, s. f. (Învechit) Istețime. Iarba se usucă pe unde călcăm... înțălepciunea noastră e minciuna... isteciunea noastră, jăfuirea. RUSSO, S. 142.
5. [Scriban] istecĭúne, V. istețime.
6. [Scriban] istețíme f. (d. isteț). Deșteptăcĭune, pricepere. – Vechĭ și isteție și istecĭúne.
7. [DOOM 3] isteciune (înv.) s. f., g.-d. art. isteciunii; pl. isteciuni
8. [DOOM 2] isteciune (înv.) s. f., g.-d. art. isteciunii; pl. isteciuni
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL