1. [DE] ESFAHᾹN (ISFAHᾹN), oraș în partea central-vestică a Iranului, la poalele M-ților Zagros; 1,18 mil. loc. (1986, cu suburbiile). Nod de comunicații. Centru comercial (al doilea după Teheran), pentru produse agricole. Ind. textilă (covoare), alim. (zahăr, tutun), de prelucr. a produselor petroliere, chim., sticlei, cimentului. Monumente din sec. 11-16 (Marea moschee, pavilionul Ali Qapu, Palatul celor 40 de coloane și Palatul celor opt paradisuri). Vechi oraș persan, cucerit în 664 de arabi. În sec. 8-13 important centru meșteșugăresc și comercial. Ocupat în 1387 de Timur Lenk, a fost impus la plata unor contribuții foarte grele, ceea ce a provocat răscoala orășenilor (1388), reprimată cu o rară cruzime de noul stăpân (au fost uciși c. 70.000 de oameni). Capitală a statului Sefevizilor (din c. 1598), orașul cunoaște o nouă perioadă de înflorire până la sfârșitul sec. 18.
2. [DE] ISFAHᾹN v. Esfahān.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL