1. [MDA2] iosag sn [At: (a. 1696) IORGA, S. D. XII, 234 / V: isag[1], iors~ / Pl: ~uri, ~age / E: mg jószág] (Trs) 1 Proprietate. 2 Avere. 3 Moșie. 4 Gospodăria și animalele mari din jurul ei. 5 (Pex) Toate clădirile de pe lângă casă, ce țin de gospodărie. 6 Lucru valoros.
2. [CADE] ❍ IOSAG (pl. -aguri) sn. Tr.-Carp. 1 Moșie: ce mai mori la ~ul acela, ce mai făgădău de piatră (RET.) ¶ 2 Avere (imobilă), bogăție: Nu ți-ai vîndut ~u, Ca să mergi cu gheizășu (BRL.) [ung. jószág].
3. [DLRM] IOSAG, iosaguri, s. n. (Reg.) Moșie. ♦ Avere, bogăție. – Magh. joszág.
4. [Șăineanu, ed. VI] iosag n. stare, avere: nu cer mare iosag POP.
5. [Scriban] ĭoság n. (ung. jószág). Trans. Hăĭnet, avere la casa omuluĭ.
6. [MDA2] iorsag sn vz iosag
7. [MDA2] isag sn vz iosag
8. [MDA2] osag[1] sn vz iosag
9. [DER] iosag (iosaguri), s. n. – (Trans.) Avere, bunuri, bogăție. Mag. jószág (Tiktin; DAR).
10. [DLRLV] IOSAG s.n. (Criș.) Avuție (în vite). Să nu furăm marha altuia și iosagul altuia și avuțiia altuia. C 1692, 506r. Unii oamini nebuni . . . gîndesc . . . cum ar putea mînca iosagul altuia. MOL. 1695, 37r. într-o zi să prăda de femeia casei sale si de tot iosagul său. MOL. 1695, 53r; cf. C 1692, 513v; MISC. SEC. XVII, 5r, 5v. Etimologie: magh. jószág. Cf. a g o n i s i t ă (2), b l a g ă, b o g ă t a t e, b u c a t e, m a r h ă, povijie, prilej, sirmea.
11. [DRAM 2021] ioság, iosaguri, s.n. (reg.) Proprietate, moșie; avere, avuție: „Ies afară, n-am iosag, / Ce focuțu' să mă fac?” (Țiplea, 1906). (Sec. XVI). – Din magh. jószág „avere” (DLRM, MDA).
12. [DRAM 2015] iosag, iosaguri, s.n. – (reg.) Proprietate, moșie; avere, avuție: „Ies afară, n-am iosag, / Ce focuțu’ să mă fac?” (Țiplea, 1906). Atestat sec. XVI, în Maramureș. – Din magh. jószág „avere” (Scriban; Tiktin, DA, cf. DER; DLRM, MDA).
13. [DRAM] iosag, -uri, s.n. – Proprietate, moșie; avere, avuție: „Ies afară, n-am iosag, / Ce focuțu’ să mă fac?” (Țiplea 1906). – Din magh. jószág „avere”.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL