1. [DEX '09] IONIU s. n. Izotop radioactiv al toriului, care se obține din uraniu prin dezintegrare. [Pr.: i-o-] – Din germ. Ionium, fr. ionium.
2. [MDA2] ioniu sn [At: LTR / P: i-o-niu / Pl: ~ii / E: ger Ionium, fr ionium] Izotop radioactiv al toriului, care se obține din uraniu prin dezintegrare.
3. [DEX '96] IONIU s. n. Izotop radioactiv al toriului, care se obține din uraniu prin dezintegrare. [Pr.: i-o-niu] – Din germ. Ionium, fr. ionium.
4. [DN] IONIU s.n. (Chim.) Element radioactiv, izotop al toriului. [Pron. i-o-niu. / < fr. ionium].
5. [MDN '00] IONIU s. n. element radioactiv, izotop al toriului. (< germ. Ionium, fr. ionium)
6. [DOOM 3] ioniu [niu pron. nĭu] (desp. i-o-niu) s. n., art. ioniul; simb. Io
7. [DOOM 2] ioniu [niu pron. nĭu] (i-o-niu) s. n., art. ioniul; simb. Io
8. [DE] IÓNIU (< fr., germ.) s. n. Izotop radioactiv natural al toriului (Io; nr. at. 90, nr. de masă 230), produs de dezintegrare al uraniului.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL