1. [DEX '09] IODIZARE, iodizări, s. f. (Fon.) Palatalizare a unei consoane sub influența unui iot; apariția unui iot înaintea unei vocale anterioare la început de cuvânt sau de silabă; iotacizare, iotacism (2). – V. iodiza.
2. [MDA2] iodizare sf [At: DEX / Pl: ~zări / E: iodiza] (Fon) 1-2 Iotacizare (1-2).
3. [DLRLC] IODIZARE, iodizări, s. f. (Fon.) Rostirea lui «e» inițial ca «ie». În cuvintele «eram», «el» rostite în mod obișnuit, se poate observa fenomenul iodizării.
4. [DN] IODIZARE s.f. Rostirea lui e inițial ca ie. [< iod2 + -iza].
5. [DEX '09] IODIZA, pers. 3 iodizează, vb. I. Refl. (Fon.; rar) A se iotaciza. – Iod2 + suf. -iza.
6. [MDA2] iodiza vtr [At: DEX / Pzi: 3 ~zează / E: iod2 + -iza] (Fon; rar) A se iotaciza (1-4).
7. [DEX '96] IODIZA, pers. 3 iodizează, vb. I. Refl. (Fon.; rar) (Despre sunete) A se palataliza sub influența unui iot; a se iotaciza. – Iod2 + suf. -iza.
8. [MDN '00] IODIZA vb. refl. a se iotaciza. (< iod2 + -iza)
9. [DOOM 3] iodizare (desp. io-) s. f., g.-d. art. iodizării; pl. iodizări
10. [DOOM 2] iodizare (io-) s. f., g.-d. art. iodizării; pl. iodizări
11. [DOOM 3] !iodiza (a se ~) (desp. io-) vb. refl., ind. prez. 3 se iodizează, imperf. 3 pl. se iodizau; conj. prez. 3 să se iodizeze; ger. iodizându-se
12. [DOOM 2] iodiza (a ~) (io-) vb., ind. prez. 3 iodizează
13. [DTL] IODIZARE s. f. (< iodiza < iod + suf. -iza): rostirea lut e inițial ca diftongul ie; apariția în pronunțare a unui iod (a unui ĭ înaintea vocalei e, la începutul unui cuvânt ca economie, ecou, edificiu, educație, el, electric, element, enumerare, epocă, eram etc. (pronunțate „ieconomie”, „iei”, „ieram” etc.).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL