1. [MDA2] înzeit, ~ă a [At: STAMATI, D. / P: ~ze-it / Pl: ~iți, ~e / E: înzei] 1 Divinizat. 2 (Fig) Pur.
2. [DLRM] ÎNZEIT, -Ă, înzeiți, -te, adj. (Rar) Divinizat; pur, curat. – Din în- + zeu.
3. [Șăineanu, ed. VI] înzeit a. divinizat: oaspe înzeit AL. cu fața înzeită EM.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL