1. [MDA2] înzăvonit2, ~ă a [At: TEODORESCU, P. P. 550 / Pl: ~iți, ~e / E: înzăvoni] (Reg) 1 Îmbrăcat în zăvon. 2 (Pex) Călugărit2.
2. [MDA2] înzăvonit1 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: înzăvoni] (Reg) 1 Înzăvonire (1). 2 (Pex) Călugărire.
3. [MDA2] însovoni vt [At: TEODORESCU, P. P. 300 / V: (înv) înzăv~ / Pzi: ~nesc / E: în- + sovon] (Îrg) A pune pe cap sovon.
4. [MDA2] înzăvoni vt [At: TEODORESCU, P. P. 300 / Pzi: ~nesc / E: în + zăvon] (Reg) 1 A îmbrăca cu zăvon. 2 (Pex) A călugări (2).
5. [DLRM] ÎNSOVONI, însovonesc, vb. IV. Tranz. A pune cuiva sovonul pe cap. [Var.: înzăvoni vb. IV] – Din în- + sovon.
6. [DLRM] ÎNZĂVONI vb. IV. v. însovoni.
7. [Șăineanu, ed. VI] înzăvonì v. a pune zăvonul (de mireasă sau de călugăriță).
8. [Scriban] însovonésc v. tr. (d. sovon). Îmbrac în sovon: femeĭ însovonite (acoperite cu văl, în Egipt. ChN. I, 194). Îmbrac în rasă, călugăresc. V. refl. Mă călugăresc. – Și înzov-, înzăv- și zovonesc. V. înhobotez.
9. [Scriban] înzăvonésc, V. însovonesc.
10. [Scriban] înzovonésc, V. însovonesc.
11. [Scriban] zovonésc, V. însovonesc.
12. [DAR] înzăvonit, înzăvonită, adj. (reg., înv.) 1. acoperit cu voal. 2. călugărit. 3. cu perdele, perdeluit.
13. [DAR] înzăvoni vb. IV (reg., înv.) 1. a acoperi capul cu un zăvon (voal). 2. a obliga pe cineva să pună pe cap voalul negru de călugăriță; a călugări. 3. a împodobi ferestrele cu voal (cu perdele).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL