1. [DEX '09] ÎNZĂUAT, -Ă, înzăuați, -te, adj. Îmbrăcat în zale, cu platoșă. [Var.: înzeuat, -ă adj.] – De la za.
2. [MDA2] înzăuat, ~ă a [At: N. COSTIN, ap. LET. I, 238/36 / V: ~ăoat, ~zelat, ~zeoat, ~ziu~, ~zu~ / Pl: ~ați, ~e / E: înzăua] 1 Îmbrăcat în zale, cu platoșă. 2 (D. ferestre) Cu zăbrele de fier.
3. [DEX '98] ÎNZĂUAT, -Ă, înzăuați, -te, adj. (Înv.) Îmbrăcat în zale, cu platoșă. [Pr.: -ză-uat. – Var.: înzeuat, -ă adj.] – În + za + suf. -al.
4. [DLRLC] ÎNZĂUAT, -Ă, înzăuați, -te, adj. (Învechit și arhaizant) Îmbrăcat în zale, cu zale, cu platoșă. Nici nu-și dădu seama cînd a oprit, bulucindu-se la han, o mulțime de oșteni înzăuați. CAMILAR, T. 100. La vreme de adînci bătrîneți, sta înzăuat în fruntea ostașilor. DELAVRANCEA, V. V. 208. ◊ Fig. Cuvîntul cel din urmă îl avea un snob feroce, înzăuat în prejudecățile cele mai copilărești. M. I. CARAGIALE, C. 137. – Variante: înzelat, -ă (CONTEMPORANUL, I 239, TEODORESCU, P. P. 189), înzeuat, -ă (VLAHUȚĂ, O. A. 500, BĂLCESCU, O. I 122) adj.
5. [Scriban] înzăŭát, V. înzălez.
6. [DEX '09] ÎNZEUAT, -Ă adj. v. înzăuat.
7. [MDA2] înzăoat, ~ă a vz înzăuat
8. [MDA2] înzăua vt [At: DA ms / Pzi: ~uez / E: în + za] (Rar) A îmbrăca în zale.
9. [MDA2] înzelat, ~ă a vz înzăuat
10. [MDA2] înziuat2, ~ă a vz înzăuat
11. [MDA2] înzuat a vz înzăuat
12. [DLRLC] ÎNZELAT, -Ă adj. v. înzăuat.
13. [Șăineanu, ed. VI] înzelat a. acoperit cu zeaua: cal înșelat și înzelat numai cu fir POP.
14. [Șăineanu, ed. VI] înzeuat a. V. înzelat: ostași înzeuați și incorfați CANT.
15. [DOOM 3] înzăuat adj. m., pl. înzăuați; f. înzăuată, pl. înzăuate
16. [DOOM 2] înzăuat adj. m., pl. înzăuați; f. înzăuată, pl. înzăuate
17. [MDO] înzăuat
18. [IVO-III] înzeuat.
19. [DER] ÎNZĂUA, înzăuez, vb. I. Tranz. (Înv.) A îmbrăca în zale. (din za2)
20. [DAR] înzelat, înzelată, adj. (înv.) acoperit cu zeaua (cu zale).
21. [DRAM 2021] înzuát, -ă, înzuați, -te, (dial. Îndzuat), adj. (reg.) Luminos, plin de lumină: „Că nu-i casă, / Că-i cetate, / Cu fereștile îndzuate” (Papahagi, 1925: 239). – Din înzua.
22. [DRAM 2015] înzuat, -ă, înzuați, -te, (îndzuat), adj. – (reg.) Luminos, plin de lumină: „Că nu-i casă, / Că-i cetate, / Cu fereștile îndzuate” (Papahagi, 1925: 239). – Din înzua.
23. [DRAM] înzuat, -ă, (îndzuat), adj. – Luminos, plin de lumină: „Că nu-i casă, / Că-i cetate, / Cu fereștile îndzuate” (Papahagi 1925: 239). – În- + zi (< lat. dies), cf. s. dial. dzuă + -at.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL