1. [MDA2] înzătoni vt [At: DA ms / Pzi: ~nesc / E: în- + zăton] (Mol; d. plută, luntre) A se înțepeni în nisip.
2. [Scriban] înzătonésc, V. zătonesc.
3. [Scriban] zătonésc v. tr. (d. zaton. V. po-tonesc). Dun. Prut. Prefac în zaton. Închid în zaton. Înomolesc, înțepenesc în mal: vîntu a’nzătonit plutele. V. intr. Serbia. Mă revărs fiind ĭezit. – În Bucov. zatonesc, pun într’un loc nepotrivit (rev. I. Crg. 4, 306). – Și înz-. V. zăstesc.
4. [DAR] înzătoni vb. IV (reg.) a înnămoli, a înțepeni (în nămol sau pietriș) o barcă sau o plută.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL