1. [DEX '09] ÎNVRĂJBITOR, -OARE, învrăjbitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care seamănă vrajbă, dușmănie, care ațâță la ură. – Învrăjbi + suf. -tor.
2. [MDA2] învrăjbitor, ~oare [At: DOSOFTEI, V. S. 109 / Pl: ~i, ~oare / E: învrăjbi + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care provoacă vrajbă, discordie, care ațâță la ură. 3 a (Înv) Care manifestă ură față de cineva. 4 smf (Înv) Dușman. 5 a (Înv) Care este gata de a se revolta.
3. [DLRLC] ÎNVRĂJBITOR, -OARE, învrăjbitori, -oare, s. m. și f. Persoană care seamănă vrajbă, discordie, dușmănie. Învrăjbitorii de popoare Au încercat să ne despartă. BENIUC, V. 103.
4. [Șăineanu, ed. VI] învrăjbitor a. și m. care învrăjbește.
5. [DOOM 3] învrăjbitor adj. m., s. m., pl. învrăjbitori; adj. f., s. f. sg. și pl. învrăjbitoare
6. [DOOM 2] învrăjbitor adj. m., s. m., pl. învrăjbitori; adj. f., s. f. sg. și pl. învrăjbitoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL