1. [DEX '09] INVOLUȚIE, involuții, s. f. 1. Modificare regresivă a unui organ sau a unui organism. ♦ P. gener. Proces de transformare regresivă, de regres. 2. Proces fiziologic care constă în revenirea unui organ ce a suferit o mărire de volum la dimensiunile, poziția și consistența normale. – Din fr. involution, lat. involutio, -onis.
2. [MDA2] involuție sf [At: PARHON, B. 52 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr involution, lat involutio, -onis] 1 (Blg) Modificare regresivă a unui organ sau organism Si: involuare (1). 2 (Pgn) Proces de transformare regresivă Si: involuare (2). 3 Întoarcere în timp Si: involuare (3). 4 Proces fiziologic care constă în revenirea unui organ, care a suferit o mărire de volum, la dimensiunile, poziția și consistența normală Si: involuare (4). 5 (Ccr) Situație a unui organ întors la dimensiunea sa normală Si: involuare (5). 6 (Mat) Transformare biunivocă a unei mulțimi în ea însăși. 7 (Mat) Omografie reciprocă. 8 (Flz) Trecere de la eterogen la omogen, de la multiplu la unitate. 9 (Glg) Ondulație a unor straturi subțiri de sedimente sau roci detritice, care apar sub influența acțiunii înghețului.
3. [DEX '98] INVOLUȚIE, involuții, s. f. 1. Modificare regresivă a unui organ sau a unui organism. ♦ P. gener. Proces de transformare regresivă, de regres. 2. Proces fiziologic care constă în revenirea unui organ ce a suferit o mărire de volum la dimensiunile, poziția și consistența normală. – Din fr. involution, lat. involutio, -onis.
4. [DLRLC] INVOLUȚIE, involuții, s. f. Transformarea regresivă a unui organ sau a organismului; revenire a unui organ sau a organismului la starea normală, după ce se dezvoltase anormal în urma unei boli sau a unei stări organice excepționale.
5. [DN] INVOLUȚIE s.f. 1. Transformare regresivă a unui organ sau organism. ♦ Revenire a unui organism la starea lui normală; situația unui organ întors înăuntru. 3. (Mat.) Transformare biunivocă a unei mulțimi în ea însăși; omografie reciprocă. 4. (Fil.) Trecerea de la eterogen la omogen, de la multiplu la unitate. 5. (Geol.) Ondulație a unor strate subțiri de sedimente sau roci detritice care apar sub influența acțiunii înghețului. [Gen. -iei, var. involuțiune s.f. / cf. fr. involution, lat. involutio].
6. [MDN '00] INVOLUȚIE s. f. 1. transformare regresivă a unui țesut, organ sau organism. 2. revenire a unui organ la starea normală, după o dezvoltare anormală în urma unei boli sau a unei stări organice excepționale. 3. (mat.) transformare biunivocă a unei mulțimi în ea însăși. 4. (fil.) trecerea de la eterogen la omogen, de la multiplu la unitate. 5. ondulație a unor straturi subțiri de sedimente sau roci detritice care apar sub influența acțiunii înghețului. (< fr. involution, lat. involutio)
7. [MDA2] involuțiune sf vz involuție
8. [DN] INVOLUȚIUNE s.f. v. involuție.
9. [DOOM 3] involuție (desp. -ți-e) s. f., art. involuția (desp. -ți-a), g.-d. art. involuției; pl. involuții, art. involuțiile (desp. -ți-i-)
10. [DOOM 2] involuție (-ți-e) s. f., art. involuția (-ți-a), g.-d. art. involuției; pl. involuții, art. involuțiile (-ți-i-)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL