1. [DEX '09] ÎNVOLBURARE, învolburări, s. f. Acțiunea de a (se) învolbura; rotire, mișcare în vârtej. – V. învolbura.
2. [MDA2] învolburare sf [At: SADOVEANU, SĂM. 1065/ Pl: ~rări / E: învolbura] 1 Învârtejire (2). 2 Provocare a unor vârtejuri. 3 (Fig) Cuprindere din toate părțile. 4 (Fig) Tulburare.
3. [DLRLC] ÎNVOLBURARE, învolburări, s. f. Acțiunea de a (se) învolbura; rotire, mișcare în vîrtej. Alte învolburări de flăcări se zăreau mai jos de Ruginoasa. REBREANU, R. II 159.
4. [DEX '09] ÎNVOLBURA, învolburez, vb. I. 1. Tranz. și refl. (La pers. 3, despre ape, furtuni etc.) A (se) mișca în vârtejuri; a (se) învârteji. 2. Tranz. Fig. (Rar) A învălui, a cuprinde, a împresura. [Prez. ind. și: învolbur] – În + volbură.
5. [MDA2] învolbura [At: MARIAN, NU. 345 / Pzi: învolbur, ~rez / E: în- + volbură] 1-2 vtr (La p 3; d. ape, furtuni etc.) A (se) învârteji (2-3). 3 vt A face să se învârtejească. 4 vt (Fig ; rar) A cuprinde din toate părțile Si: a împresura, a învălui. 5-6 vtr (Fig) A (se) tulbura.
6. [DEX '98] ÎNVOLBURA, învolbur, vb. I. 1. Tranz. și refl. (La pers. 3, despre ape, furtuni etc.) A (se) mișca în vârtejuri; a (se) învârteji. 2. Tranz. Fig. (Rar) A învălui, a cuprinde, a împresura. [Prez. ind. și: învolburez] – În + volbură.
7. [DLRLC] ÎNVOLBURA, învolbur și (mai rar) învolburez, vb. I. 1. Refl. (Numai la pers. 3, despre ape, furtuni etc.) A se mișca în vîrtejuri; a se învîrteji. Înaintea noastră... apa se iuțește și se învolburează. VLAHUȚĂ, O. A. 415. ◊ Fig. Întrebările, răspunsurile, glasurile, strigătele se învolburară în vîrtejuri ca frunzele învîrtite de vînt. DUMITRIU, N. 100. Învolburîndu-se, norodul se urni spre hudiți. SADOVEANU, F. J. 17. Numai în răstimpuri, cînd doina se învolbura ca scăpată dintr-o vijelie de patimi, se simțea că nu-i tinerel feciorul care cînta. AGÎRBICEANU, S. P. 17. ◊ Tranz. Vîsla trăgea învolburînd apa-n pîlnii mici. SANDU-ALDEA, U. P. 102. 2. Tranz. Fig. (Rar) A învălui, a cuprinde, a împresura. Noi cei trimeși, ce stăpînim Cuvîntul... E timp să-nvolburăm cu el pămîntul. TOMA, C. V. 214.
8. [Șăineanu, ed. VI] învolburà v. a se ridica în volbure.
9. [Scriban] învólbur și -éz, a -á v. tr. (d. volbură). Rostogolesc, fac să facă volburĭ (apa, fumu, colbu, pînza): șivoaĭele învolburaseră vîrtoapele și jăpșile (Chir. Grănicerul). V. refl. Apa începu să se învolbure. (Chir. VR. 1913, 7-8, 5-3). – Și volburez.
10. [Scriban] volburéz, V. învolburez.
11. [DOOM 3] învolburare s. f., g.-d. art. învolburării; pl. învolburări
12. [DOOM 2] învolburare s. f., g.-d. art. învolburării; pl. învolburări
13. [DOOM 3] !învolbura (a ~) vb., ind. prez. 3 învolburează, imperf. 3 pl. învolburau; conj. prez. 3 să învolbureze
14. [DOOM 2] învolbura (a ~) vb., ind. prez. 3 învolburează/învolbură
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL