1. [MDA2] învoioșa vtr [At: DOSOFTEI, V. S. 165 / V: (înv) ~ieșa / Pzi: ~șez / E: în- + voios] 1-2 A (se) înveseli (1-2).
2. [DLRLC] ÎNVOIOȘA, învoioșez, vb. I. Refl. (Regional) A deveni vesel, voios, bine dispus; a se înveseli. Cînd privea împăratul la acești nuci mîndri, se mai învoioșa. SBIERA, P. 111. ◊ Tranz. Nici cîntecele lui Grigore... nu pot să-l învoioșeze. GHEREA, ST. CR. I 183. – Variantă: învoioși (SBIERA, P. 72) vb. IV.
3. [DLRM] ÎNVOIOȘA, învoioșez, vb. I. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) înveseli. – Din în- + voios.
4. [Șăineanu, ed. VI] învoioșà v. a deveni voios.
5. [MDA2] învoieșa v vz învoioșa
6. [DLRLC] ÎNVOIOȘI vb. IV v. învoioșa.
7. [Scriban] învoĭeșéz v. tr. (d. voĭe, voĭos). Vechĭ. Înveselesc. V. învoĭoșesc.
8. [Scriban] învoĭoșésc v. tr. (d. voĭos). Rar. Fac voĭos, înveselesc. V. refl. Mă înveselesc. V. învoĭeșez.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL