1. [MDA2] învoința vt [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 107/25 / Pzi: ~țez / E: învoință] (Înv; nob) 1 A permite. 2 A acorda (3).
2. [Scriban] învoințéz v. tr. Vechĭ. Permit.
3. [DAR] învoința vb. I (înv.) a da voie, a încuviința, a îngădui, a permite.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL