1. [MDA2] invitator, ~oare smf, a [At: DA ms / V: (înv) ~tăt~ / Pl: ~i, ~oare / E: invita + -tor] (Rar) 1-6 (Persoană) care invită (1-3)
2. [DLRLC] INVITATOR, -OARE, invitatori, -oare, s. m. și f. (Neobișnuit) Persoană care invită (pe cineva). (Atestat în forma învitator) Mai toate subsemnăturile celor doisprezece învitatori sînt de una sau de alta dintr-aceste patru categorii. GHICA, A. 666. – Variantă: învitator, -oare s. m. și f.
3. [DLRM] INVITATOR, -OARE, invitatori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care invită pe cineva. – Din invita + suf. -tor.
4. [MDA2] invitător, ~oare a vz invitator
5. [MDA2] învitător, ~oare smf, a [At: DOSOFTEI V. S. 131/3 / Pl: ~i, ~oare / E: învita2 + -(ă)tor] (Îrg) 1 Provocator. 2 Instigator.
6. [DLRLC] ÎNVITATOR, -OARE s. m. și f. v. invitator.
7. [DAR] învitător, învitătoare, adj. (înv.) care îndeamnă, care ațâță, întărâtă, îmboldește; provocator, instigator.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL