1. [DEX '09] INVITARE, invitări, s. f. Acțiunea de a invita și rezultatul ei. – V. invita.
2. [MDA2] invitare sf [At: ALEXANDRESCU, M. 373 / Pl: ~tări / E: invita] (Rar) 1 Rugăminte adresată cuiva să participe la o anumită activitate Si: invitat1 (1). 2 Convocare la o întrunire Si: invitat1 (2). 3 (Spc) Chemare a cuiva la o masă, la o petrecere etc. Si: invitat1 (3).
3. [CADE] * INVITARE sf. = INVITAȚIUNE.
4. [DLRLC] INVITARE, invitări, s. f. (Rar) Acțiunea de a invita; invitație. Fără nici o invitare, Un doctor vestit venise. ALEXANDRESCU, M. 373.
5. [DN] INVITARE s.f. Acțiunea de a invita și rezultatul ei; invitație. [< invita].
6. [DEX '09] INVITA, invit, vb. I. Tranz. A ruga pe cineva să se prezinte undeva sau să participe la ceva; a chema; a convoca; a pofti. ♦ A soma. Te invit să ieși. – Din fr. inviter, lat. invitare.
7. [MDA2] invita1 v vz invita
8. [MDA2] invita vt [At: NEGRUZZI, S. I, 68 / V: (înv) în~, (reg) îngi~ / Pzi: ~vit / E: fr inviter, it invitare] 1 A ruga pe cineva să ia parte la o anumită activitate. 2 A convoca la o întrunire. 3 (Spc) A chema pe cineva la o masă, la o petrecere etc.
9. [MDA2] îngita v vz invita
10. [MDA2] învita2 [At: ANON. CAR. / V: (reg) ~ngi~, ~nji~, ~nzi~ / Pzi: învit, (iuz) ~tez / E: ml invitare] (Îrg) 1 vt A îndemna. 2 vt A provoca. 3 vt A instiga. 4 vt A năsoci. 5 vr A se aduna pentru a se ridica împotriva cuiva Si: (înv) a se îngloti, a se pâlcui. 6 vt (Trs) A deschide apetitul. 7 vr (D. vacă) A fi în călduri.
11. [MDA2] învita1 v vz invita
12. [MDA2] învitare sf [At: DOSOFTEI, V. S. 52/2 / Pl: ~tări / E: învita2] (Îrg) 1 Îndemn. 2 Provocare. 3 Instigare. 4 Imbold. 5 Născocire. 6 Adunare pentru a se ridica împotriva cuiva Si: învitat2 (6). 7 Deschidere a apetitului Si: învitat2 (7). 8 Manifestare a căldurilor la vacă Si: învitat2 (8).
13. [MDA2] înzita v vz învita2
14. [CADE] * INVITA (-vit) vb. tr. 1 A pofti, a chema, a ruga să vie, să asiste: ~ la nunta, la o serbare, la masă, la dans; Ⓕ: vremea frumoasă ne invită la plimbare ¶ 2 A îndemna, a pofti: îl invitară să se explică; te invit să taci [fr.].
15. [CADE] * INVITAT I. adj. p. INVITA ¶ ¶ C. NEINVITAT. II sm. Persoană poftită (la nuntă, la serbare, la masă, etc.).
16. [DLRLC] INVITA, invit, vb. I. Tranz. A ruga (pe cineva) să se prezinte undeva sau să asiste, să participe la ceva; a chema, a convoca; a pofti, a îmbia. Mă întreb dacă a fost nuntă ori cumetrie de la care dumneata să lipsești. – Ba aș păcătui dacă n-aș recunoaște că totdeauna am fost invitat. SADOVEANU, P. M. 23. Îmi dai voie să te poftesc oleacă în casă și să te invit la un pahar cu apă și la o dulceață? C. PETRESCU, Î. II 167. Invită-i să vie aice ca să parlamentăm împreună. ALECSANDRI, T. I 249. ♦ A soma. Te invit să taci.
17. [DN] INVITA vb. I. tr. A pofti; a chema. ♦ A chema insistent, a soma. [P.i. invit. / < fr. inviter, it., lat. invitare].
18. [MDN '00] INVITA vb. tr. a ruga pe cineva să se prezinte undeva sau să participe la ceva; a pofti; a chema, a convoca. (< fr. inviter, lat. invitare)
19. [Șăineanu, ed. VI] invità v. 1. a pofti, a ruga să vie, să asiste la: a invita la masă; 2. a îndemna ușor la ceva: vă invit a tăcea.
20. [Scriban] *invít, a -á v. tr. (lat. invíto, -áre. V. învit). Chem, rog să vie, poftesc: a invita pe cineva la masă, la dans. Rog cu aeru de a porunci: a fost invitat să ĭasă din sală. V. refl. A te invita tu singur la masa unuĭ amic, a veni nechemat la masa luĭ.
21. [Scriban] învitéz v. tr. (lat. invito. -áre, a invita). Est. Vechĭ. Azĭ Maram. Îndemn, amuț, îmboldesc (la răŭ). V. refl. Mă amuț, mă pornesc: s’aŭ învitat asupra Ducăĭ-Vodă (N. Cost.). Mă înădesc, mă nărăvesc: se învitase țăraniĭ de veneaŭ la divan cu pîră (N. Cost.).
22. [DOOM 3] invitare s. f., g.-d. art. invitării; pl. invitări
23. [DOOM 2] invitare s. f., g.-d. art. invitării; pl. invitări
24. [DOOM 3] invita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. invit, 2 sg. inviți, 3 invită; conj. prez. 1 sg. să invit, 3 să invite
25. [DOOM 2] invita (a ~) vb., ind. prez. 3 invită
26. [IVO-III] invit.
27. [DER] învita (învitez, învitat), vb. – 1. A incita, a stimula. – 2. A provoca, a ațîța. – 3. (Refl.) A se reuni, a se întruni. Lat. invitāre (Pușcariu 903; Candrea-Dens., 898; Tiktin; DAR). Înv., se aude încă în unele regiuni; a fost înlocuit aproape complet de dubletul său invita, vb. (a pofti), din fr. inviter. – Der. învitător, adj. (instigator); învitătură, s. f. (înv., instigare).
28. [Argou] a invita (pe cineva) la dans expr. (pol.) a ancheta (pe cineva).
29. [Argou] a invita la un interval expr. (intl.) a provoca la duel / la bătaie pentru stabilirea ierarhiei dintr-un grup de infractori pe criteriul forței fizice.
30. [DAR] învita, învit, vb. I (înv.) 1. a îndemna la ceva. 2. a provoca, a instiga, a ațâta, a întărâta, a asmuți, a intriga, a băga fitiluri. 3. a născoci, a produce. 4. a se strânge laolaltă spre a porni împotriva cuiva; a se îngloti, a se pâlcui, a se înceti. 5. a deștepta în cineva dorința, pofta de a face ceva, a deschide apetitul pentru ceva (de ex. unei vaci i se face de taur).
31. [DAR] învitare s.f. (înv.) îndemn, provocare, instigație, ațâțare, întărâtare, imbold.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL