1. [DEX '09] ÎNVIOȘAT, -Ă, învioșați, -te, adj. (Reg.) Înviorat. [Pr.: -vi-o-] – V. învioșa.
2. [MDA2] învioșat2, ~ă a [At: I. IONESCU, C. 120 / V: (reg) ~șet / Pl: ~ați, ~e / E: învioșa] (Mol) 1-4 Înviorat (1-4).
3. [MDA2] învioșat1 sn [At: DA ms / P: ~vi-o~ / Pl: ~uri / E: învioșa] (Mol) 1-4 Învioșare (1-4). 5 Încurajare.
4. [DLRLC] ÎNVIOȘAT, -Ă, învioșați, -te, adj. (Regional) Înviorat. Mirosul cel umed al florilor învioșate o făceau să doarmă. EMINESCU, N. 11. – Pronunțat: -vi-o-.
5. [DEX '09] ÎNVIOȘA, învioșez, vb. I. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) înviora. [Pr.: -vi-o-] – Cf. viu.
6. [MDA2] învioșa vtr [At: NECULCE, ap. LET. II, 365/3 / V: (cscj) ~și / P: ~vi-o~ / Pzi: ~șez / E: cf viu] (Mol) 1-2 A (se) înviora (1-2).
7. [MDA2] învioșet, ~ă a vz învioșat
8. [MDA2] învioși v vz învioșa
9. [DLRLC] ÎNVIOȘA, învioșez, vb. I. Tranz. (Regional) A înviora. Păsărelele, învioșate de primele raze ale soarelui, zburau din creangă în creangă, chemîndu-se cu ciripitul lor drăgălaș și fraged. BUJOR, S. 155. Recoreala nopții învioșase toate. CONTEMPORANUL, VIIII 8. – Pronunțat: -vi-o-.
10. [Șăineanu, ed. VI] învioșà v. a da vieață, a reînsufleți. [Dela un primitiv vios (v. viu)].
11. [DOOM 3] învioșa (a ~) (reg.) (desp. -vi-o-) vb., ind. prez. 1 sg. învioșez, 3 învioșează, 1 pl. învioșăm; conj. prez. 1 sg. să învioșez, 3 să învioșeze; ger. învioșând
12. [DOOM 2] învioșa (a ~) (reg.) (-vi-o-) vb., ind. prez. 3 învioșează, 1 pl. învioșăm; conj. prez. 3 să învioșeze; ger. învioșând
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL