1. [DEX '09] ÎNVIOȘA, învioșez, vb. I. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) înviora. [Pr.: -vi-o-] – Cf. viu.
2. [MDA2] învioșa vtr [At: NECULCE, ap. LET. II, 365/3 / V: (cscj) ~și / P: ~vi-o~ / Pzi: ~șez / E: cf viu] (Mol) 1-2 A (se) înviora (1-2).
3. [DLRLC] ÎNVIOȘA, învioșez, vb. I. Tranz. (Regional) A înviora. Păsărelele, învioșate de primele raze ale soarelui, zburau din creangă în creangă, chemîndu-se cu ciripitul lor drăgălaș și fraged. BUJOR, S. 155. Recoreala nopții învioșase toate. CONTEMPORANUL, VIIII 8. – Pronunțat: -vi-o-.
4. [Șăineanu, ed. VI] învioșà v. a da vieață, a reînsufleți. [Dela un primitiv vios (v. viu)].
5. [MDA2] învioși v vz învioșa
6. [DOOM 3] învioșa (a ~) (reg.) (desp. -vi-o-) vb., ind. prez. 1 sg. învioșez, 3 învioșează, 1 pl. învioșăm; conj. prez. 1 sg. să învioșez, 3 să învioșeze; ger. învioșând
7. [DOOM 2] învioșa (a ~) (reg.) (-vi-o-) vb., ind. prez. 3 învioșează, 1 pl. învioșăm; conj. prez. 3 să învioșeze; ger. învioșând
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL