1. [DEX '09] ÎNVINEȚIRE, învinețiri, s. f. Acțiunea de a (se) învineți și rezultatul ei. – V. învineți.
2. [MDA2] învinețire sf [At: EMINESCU, P. 184 / V: ~vânătăț~, ~vânăț~ / Pl: ~ri / E: învineți] 1 Colorare în vânăt Si: învinețeală (1), învinețit1 (1). 2 (Pex) Culoare vânătă Si: învinețeală (2), învinețit1 (2). 3 Producere de vânătăi prin lovirea cuiva Si: învinețeală (3), învinețit1 (3). 4 (Pex) Snopire în bătaie Si: învinețeală (4), învinețit1 (4). 5 Colorare în vânăt din cauza frigului, mâniei, durerii etc. Si: învinețeală (5), învinețit1 (5). 6 (Fig; rar) Umbră.
3. [DLRLC] ÎNVINEȚIRE, învinețiri, s. f. Acțiunea de a (se) învineți. Învinețirea mîinilor de frig. ♦ Fig. Întunecare, umbrire. (Poetic) Al ei chip se zugrăvește plin și alb; cu ochiu-l măsuri Prin ușoara-nvinețire a subțirilor mătăsuri. EMINESCU, O. I 79.
4. [DEX '09] ÎNVINEȚI, învinețesc, vb. IV. Refl. și intranz. A deveni, a se face vânăt (de frig, de mânie etc.) ♦ Tranz. A acoperi cu vânătăi prin lovire. – În + vânăt.
5. [MDA2] învânăta v vz învineți
6. [MDA2] învânătăți v vz învineți
7. [MDA2] învânătățire sf vz învinețire
8. [MDA2] învânăți v vz învineți
9. [MDA2] învânățire sf vz învinețire
10. [MDA2] învineța v vz învineți
11. [MDA2] învineți [At: CORESI, EV. 158/36 / V: (nob) ~vânătăți, ~vânăți, (rar; cscj) ~vânăta, ~ța / Pzi: ~țesc / E: în- + vânăt] 1-2 vtr A (se) face vânăt Si: (reg) a (se) învineteți (1-2). 3 vt A face cuiva vânătăi Si: (reg) a învineteți (3). 4 vt (Pex) A snopi în bătaie Si: (reg) a învineteți (4). 5 vi A se face vânăt la față de frig, de durere etc. Si: (reg) a se învineteți (5).
12. [DEX '98] ÎNVINEȚI, învinețesc, vb. IV. Refl. și intranz. A deveni, a se face vânăt (de frig, de mânie etc.) ♦ Tranz. A face cuiva vânătăi, lovindu-l. – În + vânăt.
13. [DLRLC] ÎNVINEȚI, învinețesc, vb. IV. 1. Refl. A deveni, a se face vînăt la față sau la corp, ca efect al circulației anormale a sîngelui (provocată de frig, de lovituri, de mînie, de boală). M-am învinețit și era gata să-l lovesc. CAMIL PETRESCU, U. N. 116. Copilul... începu să zbiere la sînul femeii... învinețindu-se instantaneu. C. PETRESCU, C. V. 31. De multe ori găinele mor cu droaea; numai ce vezi că li se învinețesc bărbiele și creasta. ȘEZ. III 203. ◊ Intranz. Le-a spus că acuma e prea tîrziu, că femeia a început să învinețească. REBREANU, I. 56. ♦ Tranz. A acoperi (pe cineva) cu vînătăi, bătîndu-l. Baba luă pe fată la trei parale și-o bătu, și-o bătu, pînă toată o învineți. RETEGANUL, P. I 52. 2. Tranz. Fig. A umple de ură, de mînie; a învenina. Nicolaie Dragoș, alături, strîngînd o furcă de fier în mînă, mormăi cu o ură care-i învinețea vorbele. REBREANU, R. II 248.
14. [Șăineanu, ed. VI] învinețì v. a (se) face vânăt.
15. [Scriban] învinețésc v. tr. (d. vînăt). Fac vînăt. V. refl. Mă fac vînăt: corpu se învinețise de loviturĭ.
16. [DOOM 3] învinețire s. f., g.-d. art. învinețirii; pl. învinețiri
17. [DOOM 2] învinețire s. f., g.-d. art. învinețirii; pl. învinețiri
18. [DOOM 3] învineți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învinețesc, 3 sg. învinețește, imperf. 1 învinețeam; conj. prez. 1 sg. să învinețesc, 3 să învinețească
19. [DOOM 2] învineți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învinețesc, imperf. 3 sg. învinețea; conj. prez. 3 să învinețească
20. [Argou] a învineți mutra / spinarea cuiva expr. a bate pe cineva foarte tare.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL