1. [DEX '09] ÎNVIFORAT, -Ă, înviforați, -te, adj. (Pop.) 1. Bătut, cuprins de vifor; p. ext. furtunos, înverșunat ca viforul; năvalnic, vijelios. 2. Fig. Tulburat, zbuciumat. [Var.: înviforit, -ă adj.] – V. învifora.
2. [MDA2] înviforat, ~ă a [At: NEGRUZZI, S. II, 9 / V: ~rât, ~rit / Pl: ~ați, ~e / E: învifora] 1 Bătut de vifor. 2 (Pex) Furtunos, înverșunat ca viforul Si: vijelios, năvalnic. 3 (Fig) Tulburat. 4 (Fig) Îndârjit. 5 (Fig) Gonit.
3. [DLRLC] ÎNVIFORAT, -Ă, înviforați, -te, adj. Bătut, cuprins de vifor; p. ext. furtunos ca un vifor. Se lupta împrotiva înviforatelor ape. NEGRUZZI, S. II 9. Bardă-n mînă apuca Și-n tătari se arunca Ca un vînt înviforat. ALECSANDRI, P. P. 79. ◊ Fig. Cu ochii-nchiși și fulgerat De spaima loviturii, Se-nalță roibu-nviforat. COȘBUC, P. I 197. Un balaur cît un munte Vine-nviforat ca vîntul. id. ib. I 166. – Variantă: înviforît, -ă (TEODORESCU, P. P. 610) adj.
4. [Șăineanu, ed. VI] înviforat a. furtunos: ca un vânt înviforat într’un lan de grâu uscat POP.; 2. fig. înfruntau răstriștea înviforată AL. [V. vifor].
5. [Scriban] înviforát, -ă adj. Bătut de vifor. Fig. Zbucĭumat. – Vechĭ viforît și înviforît. În Serbia vivorît.
6. [DEX '09] ÎNVIFORA, pers. 3 înviforează, vb. I. (Pop.) 1. Intranz. (Despre vifor) A bate cu putere; a vifori. ♦ Tranz. A sufla pe cineva viforul. 2. Tranz. Fig. A tulbura, a zbuciuma, a răscoli; a îndârji. [Var.: (reg.) învifori vb. IV] – În + vifor.
7. [DEX '09] ÎNVIFORI vb. IV v. învifora.
8. [DEX '09] ÎNVIFORIT, -Ă adj. v. înviforat.
9. [MDA2] învifora [At: MINEIUL (1776), 198 1/1 / V: (cscj) ~rî / Pzi: ~rez, (rar) învifor / E: în- + vifor] (Pop) 1 vi (D. vifor) A bate cu putere. 2 vt (D. vifor) A surprinde pe cineva pe drum. 3 vt (Fig) A tulbura foarte rău pe cineva. 4 vt (Fig) A goni pe cineva ca și cum ar fi mânat de vifor. 5 vt (Fig) A îndârji.
10. [MDA2] înviforât, ~ă a vz înviforat
11. [MDA2] înviforit, ~ă a vz înviforat
12. [MDA2] înviforî v vz învifora
13. [DEX '98] ÎNVIFORA, pers. 3 înviforează, vb. I. (Pop.) 1. Intranz. (Despre vifor) A bate cu putere; a vifori. ♦ Tranz. A-l bate pe cineva viforul. 2. Tranz. Fig. A tulbura, a zbuciuma, a răscoli; a îndârji. [Var.: (reg.) învifori vb. IV] – În + vifor.
14. [DLRLC] ÎNVIFORÎT, -Ă adj. v. înviforat.
15. [Scriban] viforît, V. înviforat.
16. [DOOM 3] învifora (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 înviforează, imperf. 3 pl. înviforau; conj. prez. 3 să înviforeze
17. [DOOM 2] învifora (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 înviforează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL