1. [DEX '09] ÎNVIETOR, -OARE, învietori, -oare, adj. (Rar) Care dă viață, energie, care face să renască, care regenerează; înviorător. [Pr.: -vi-e-] – Învia + suf. -ător.
2. [MDA2] învietor, ~oare a [At: ALECSANDRI, P. II, 78 / V: ~viit~ / Pl: ~i, ~oare / E: învia + -ător] (Rar) 1 Care dă viață. 2 Care face să renască. 3 Care regenerează. 4 (Mtp; îs) Apă ~oare Apă care are puterea de a învia (2) pe cineva Cf apă vie.
3. [DLRLC] ÎNVIETOR, -OARE, învietori, -oare, adj. Care dă viață, care face să renască, care regenerează; înviorător. Privighetoarea-nvietoare... Deșteaptă prin caișii-n floare Ale zefirilor viori. MACEDONSKI, O. I 186. Cultul frumosului... răspîndește un farmec învietor peste toată viața omenească. ODOBESCU, S. II 240. Mărețul soare... Răspîndește veseli fiori, El dă o rază învietoare. ALECSANDRI, P. A. 89. – Pronunțat: -vi-e-.
4. [Scriban] învietór, -oáre adj. și s. Care te învie.
5. [MDA2] înviitor, ~oare a vz învietor
6. [Șăineanu, ed. VI] invietor v. 1. care înviază: apă învietoare; 2. fig. care dă vieață: în acea ciocnire învietoare OD.
7. [DOOM 3] învietor (rar) (desp. -vi-e-) adj. m., pl. învietori; f. sg. și pl. învietoare
8. [DOOM 2] învietor (rar) (-vi-e-) adj. m., pl. învietori; f. sg. și pl. învietoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL