1. [DEX '09] ÎNVERȘUNAT, -Ă, înverșunați, -te, adj. Îndârjit, necruțător, neînduplecat; aprig. – V. înverșuna.
2. [MDA2] înverșunat, ~ă a [At: ANTIM, P. 130 / V: ~vier~, ~vir~ / Pl: ~ați, ~e / E: înverșuna] 1-2 Aprins de dorință (sexuală). 3 Îndârjit. 4 Necruțător. 5 Aprig. 6 (D. pasiuni) Intens. 7 (Pex) Înfuriat. 8 Întărâtat împotriva cuiva.
3. [DLRLC] ÎNVERȘUNAT, -Ă, înverșunați, -te, adj. Îndîrjit, înfuriat, pornit; p. ext. hotărît, neclintit, neînduplecat. Noul se naște într-o luptă înverșunată cu tot ceea ce e vechi, cu tot ceea ce și-a trăit traiul și se opune noului. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 7, 85. Sufletul viu al leninismului este lupta înverșunată, plină de pasiune arzătoare, împotriva tuturor dușmanilor clasei muncitoare, ai păcii și socialismului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2562. Ce-ți pasă dacă Tomșa ar fi înverșunat? ALECSANDRI, T. II 159. ♦ (Despre sentimente) Pătimaș, aprins. Ofițerul tresări, plin de bucurie înverșunată. VORNIC, P. 205. – Variantă: învierșunat, -ă (SADOVEANU, Z. C. 336, ODOBESCU, S. I 4) adj.
4. [Scriban] înverșunát, -ă adj. Foarte furios: labele fĭareĭ celeĭ înverșunate (Sov. 228), luptă înverșunată. Adv. A lupta înverșunat. – În vest învĭe-.
5. [MDA2] învierșunat, ~ă a vz înverșunat
6. [MDA2] învirșunat, ~ă a vz înverșunat
7. [MDA2] verșunat, ~ă a vz înverșunat
8. [MDA2] vierșunat, ~ă a vz înverșunat
9. [DLRLC] ÎNVIERȘUNAT, -Ă adj. v. înverșunat.
10. [Șăineanu, ed. VI] învierșunat a. foarte iritat, neîmpăcat: dușman învierșunat.
11. [IVO-III] înverșunat.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL