1. [DEX '09] ÎNVESMÂNTAT, -Ă, adj. v. înveșmântat.
2. [MDA2] învesmântat1 sn vz înveșmântat1
3. [MDA2] învesmântat2, ~ă a vz înveșmântat2
4. [DEX '09] ÎNVESMÂNTA vb. I v. înveșmânta.
5. [DEX '09] ÎNVESTMÂNTA vb. I v. înveșmânta.
6. [DEX '09] ÎNVESTMÂNTAT, -Ă adj. v. înveșmântat.
7. [DEX '09] ÎNVEȘMÂNTA, înveșmântez, vb. I. Tranz. A îmbrăca pe cineva, a pune cuiva un veșmânt (cu pompă, în vederea unei solemnități, a unui ritual etc.). ◊ Refl. S-a înveșmântat în grabă. [Prez. ind. și: înveșmânt. – Var.: învesmânta, învestmânta vb. I] – În + veșmânt.
8. [DEX '09] ÎNVEȘMÂNTAT, -Ă, înveșmântați, -te, adj. Îmbrăcat2 (cu solemnitate). [Var.: învesmântat, -ă, învestmântat, -ă adj.] – V. înveșmânta.
9. [MDA2] învesmânta v vz înveșmânta
10. [MDA2] învestmânta v vz înveșmânta
11. [MDA2] învestmântat2, ~ă a vz înveșmântat2
12. [MDA2] învestmântat1 sn vz înveșmântat1
13. [MDA2] înveșmânta [At: BĂLCESCU, M. V. 597 / V: ~esm~, ~estm~, ~ștm~ / Pzi: ~mânt, ~tez / E: în + veșmânt] 1-2 vtr A (se) îmbrăca. 3 vt A pune cuiva un veșmânt de gală în vederea unei solemnități, a unui ritual etc.
14. [MDA2] înveșmântat2, ~ă a [At: NEGRUZZI, S. II, 73 / V: ~esm~, ~estm~, ~ștm / Pl: ~ați, ~e / E: înveșmânta] 1 Acoperit cu veșminte Si: îmbrăcat, înveștit2 (1). 2 Îmbrăcat cu haine de gală pentru o festivitate.
15. [MDA2] înveșmântat1 sn [At: DA ms / V: ~esm~, ~estm~, ~ștm~ / E: înveșmânta] 1-2 Înveșmântare (1-2).
16. [MDA2] înveștmânta v vz înveșmânta
17. [MDA2] înveștmântat1 sn vz înveșmântat1
18. [MDA2] înveștmântat2, ~ă a vz înveșmântat2
19. [DEX '98] ÎNVEȘMÂNTA, înveșmânt, vb. I. Tranz. A îmbrăca pe cineva, a pune cuiva un veșmânt (cu pompă, în vederea unei solemnități, a unui ritual etc.). ◊ Refl. S-a înveșmântat în grabă. [Prez. ind. și: înveșmântez. – Var.: învesmânta, învestmânta vb. I] – În + veșmânt.
20. [DLRLC] ÎNVESMÎNTA vb. I v. înveșmînta.
21. [DLRLC] ÎNVESTMÎNTA vb. I v. înveșmînta.
22. [DLRLC] ÎNVEȘMINTA vb. I v. înveșmînta.
23. [DLRLC] ÎNVEȘMÎNTA, înveșmînt și înveșmîntez, vb. I. Tranz. A îmbrăca, a pune un veșmînt (cu pompă, în vederea sau în cadrul unei solemnități, al unui ritual etc.). Istoria ne arată că Costantin I, la 1654, înveșmîntă pe căpitanii dorobanților și călărașilor cu frenghii, cu coftirii (= stofe scumpe orientale) și cu atlaz. BĂLCESCU, O. I 17. ◊ Fig. Un curcubeu bătînd în apele trandafirului îl învăluia și-l înveșmînta în niște mantii împărătești. CAMILAR, T. 140. – Variante: învesmînta (MACEDONSKI, O. I 195), învestmînta (NEGRUZZI, S. I 338), înveșminta (STANCU, D. 136) vb. I.
24. [DLRLC] ÎNVEȘMÎNTAT, -Ă, înveșmîntați, -te, adj. Îmbrăcat, acoperit cu veșminte. A mea virtute Rîde de ostașii voștri cu fier înveșmîntați. NEGRUZZI, S. II 73.
25. [Șăineanu, ed. VI] învestmântà v. a pune vestminte, a îmbrăca.
26. [Șăineanu, ed. VI] înveșmântà v. a îmbrăca: privitori, bine înveșmântați FIL. [V. învestmântà].
27. [Scriban] înveșmîntéz v. tr. (d. veșmînt). Pun veșmînt, îmbrac. V. refl. Îmĭ pun veșmintele: preuțiĭ s’aŭ înveșmîntat.
28. [DOOM 3] !înveșmânta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înveșmântez, 3 înveșmântează; conj. prez. 1 sg. să înveșmântez, 3 să înveșmânteze
29. [DOOM 2] înveșmânta (a ~) vb., ind. prez. 3 înveșmântează/înveșmântă
30. [MDO] înveșmînta
31. [IVO-III] înveșmânt, -minți 2.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL