1. [DEX '09] ÎNVEȘMÂNTA, înveșmântez, vb. I. Tranz. A îmbrăca pe cineva, a pune cuiva un veșmânt (cu pompă, în vederea unei solemnități, a unui ritual etc.). ◊ Refl. S-a înveșmântat în grabă. [Prez. ind. și: înveșmânt. – Var.: învesmânta, învestmânta vb. I] – În + veșmânt.
2. [MDA2] înveșmânta [At: BĂLCESCU, M. V. 597 / V: ~esm~, ~estm~, ~ștm~ / Pzi: ~mânt, ~tez / E: în + veșmânt] 1-2 vtr A (se) îmbrăca. 3 vt A pune cuiva un veșmânt de gală în vederea unei solemnități, a unui ritual etc.
3. [DEX '98] ÎNVEȘMÂNTA, înveșmânt, vb. I. Tranz. A îmbrăca pe cineva, a pune cuiva un veșmânt (cu pompă, în vederea unei solemnități, a unui ritual etc.). ◊ Refl. S-a înveșmântat în grabă. [Prez. ind. și: înveșmântez. – Var.: învesmânta, învestmânta vb. I] – În + veșmânt.
4. [Șăineanu, ed. VI] înveșmântà v. a îmbrăca: privitori, bine înveșmântați FIL. [V. învestmântà].
5. [DEX '09] ÎNVESMÂNTA vb. I v. înveșmânta.
6. [DEX '09] ÎNVESTMÂNTA vb. I v. înveșmânta.
7. [MDA2] învesmânta v vz înveșmânta
8. [MDA2] învestmânta v vz înveșmânta
9. [MDA2] înveștmânta v vz înveșmânta
10. [DLRLC] ÎNVESMÎNTA vb. I v. înveșmînta.
11. [DLRLC] ÎNVESTMÎNTA vb. I v. înveșmînta.
12. [DLRLC] ÎNVEȘMINTA vb. I v. înveșmînta.
13. [DLRLC] ÎNVEȘMÎNTA, înveșmînt și înveșmîntez, vb. I. Tranz. A îmbrăca, a pune un veșmînt (cu pompă, în vederea sau în cadrul unei solemnități, al unui ritual etc.). Istoria ne arată că Costantin I, la 1654, înveșmîntă pe căpitanii dorobanților și călărașilor cu frenghii, cu coftirii (= stofe scumpe orientale) și cu atlaz. BĂLCESCU, O. I 17. ◊ Fig. Un curcubeu bătînd în apele trandafirului îl învăluia și-l înveșmînta în niște mantii împărătești. CAMILAR, T. 140. – Variante: învesmînta (MACEDONSKI, O. I 195), învestmînta (NEGRUZZI, S. I 338), înveșminta (STANCU, D. 136) vb. I.
14. [Șăineanu, ed. VI] învestmântà v. a pune vestminte, a îmbrăca.
15. [Scriban] înveșmîntéz v. tr. (d. veșmînt). Pun veșmînt, îmbrac. V. refl. Îmĭ pun veșmintele: preuțiĭ s’aŭ înveșmîntat.
16. [DOOM 3] !înveșmânta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înveșmântez, 3 înveșmântează; conj. prez. 1 sg. să înveșmântez, 3 să înveșmânteze
17. [DOOM 2] înveșmânta (a ~) vb., ind. prez. 3 înveșmântează/înveșmântă
18. [MDO] înveșmînta
19. [IVO-III] înveșmânt, -minți 2.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL