1. [DEX '09] ÎNVESELITOR, -OARE, înveselitori, -oare, adj. Care înveselește, care produce veselie, bună dispoziție. – Înveseli + suf. -tor.
2. [MDA2] înveselitor, ~oare a [At: MINEIUL (1776), 31/2 / Pl: ~i, ~oare / E: înveseli + ~(i)tor] 1 Care înveselește (1). 2 Care creează o stare de bună dispoziție. 3 Care face plăcere Si: plăcut. 4-5 Care dă un aspect mai puțin (mohorât sau) monoton.
3. [DLRLC] ÎNVESELITOR, -OARE, înveselitori, -oare, adj. Care înveselește, care provoacă veselie, bună dispoziție, voioșie. Conversația lor n-avea... nimic înveselitor. C. PETRESCU, C. V. 18.
4. [Șăineanu, ed. VI] înveselitor a. care înveselește.
5. [DOOM 3] înveselitor adj. m., pl. înveselitori; f. sg. și pl. înveselitoare
6. [DOOM 2] înveselitor adj. m., pl. înveselitori; f. sg. și pl. înveselitoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL