1. [DEX '09] ÎNVESELIT, -Ă, înveseliți, -te, adj. Care a devenit vesel, bine dispus. – V. înveseli.
2. [MDA2] înveselit2, ~ă a [At: DOSOFTEI, V. S. 192/1 / Pl: ~iți, ~e / E: înveseli] 1 Care a devenit vesel, voios, bine dispus Si: (îrg) învoioșat. 2 Care petrece în veselie. 3-4 Care este mai puțin (mohorât sau) monoton. 5 (Fig; d. cer) Înseninat2.
3. [MDA2] înveselit1 sn [At: DA ms / Pl: (rar) ~uri / E: înveseli] 1-6 Înveselire (1-6). 7 (Pex) Ospăț.
4. [DLRLC] ÎNVESELIT, -Ă, înveseliți, -te, adj. Care a devenit vesel, bine dispus, plin de veselie. Toți aștepta... Cu casele gătite, Cu fețe-nveselite. PĂSCULESCU, L. P. 117.
5. [DEX '09] ÎNVESELI, înveselesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni sau a face să fie vesel, voios, bine dispus. ♦ Tranz. Fig. A face să fie mai puțin mohorât, întunecat, monoton; a însenina, a deschide, a lumina. – În + vesel.
6. [MDA2] înveseli [At: COD. VOR. 160/9 / Pzi: ~lesc / E: în- + vesel] 1-2 vtr (A face să fie sau) a deveni vesel Si: (îrg) a (se) învoioșa (1-2). 3-4 vtr A (se) bucura. 5 vr A avea bună dispoziție. 6 vr (Pex) A se ospăta. 7 vr (Pex) A petrece în veselie. 8-9 vt (Fig) A face să fie mai puțin (mohorât sau) monoton Si: a însenina, a lumina. 10 vr (Fig; d, cer) A se însenina.
7. [DLRLC] ÎNVESELI, înveselesc, vb. IV. Refl. A deveni vesel, voios, bine dispus. Moldovenii, care învățaseră a cunoaște pe Movilă și urau domnia lui asupritoare și jugul totdeauna greu pentru Moldova... se înveseliră cu inima cînd le veni veste și făgăduieli de mîntuire de la Mihai-vodă. BĂLCESCU, O. II 183. Așa-i jocu romînesc Cu strigăt ardelenesc, Cînd l-auz mă-nveselesc! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 359. Ce-a fost veșted înverzește, Ce-i amar se îndulcește, Ce-i mîhnit se-nveselește. ALECSANDRI, P. P. 336. ◊ Intranz. (Popular) Ca garoafa cea frumoasă, Să trăiești, să-nveselești, Ca garoafa să-nflorești! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 108. ♦ Tranz. A face (pe cineva) să fie vesel, voios; a produce (cuiva) bună dispoziție, a distra. Știa să-nveselească pe un tovarăș oricît de posomorît. CARAGIALE, O. III 62. Într-acea carte și-ar găsi locul și întîmplări comice... și petrecerile zgomotoase, care înveselesc viața vînătorească. ODOBESCU, S. III 51. ♦ Tranz. Fig. A face să fie mai puțin mohorît, mai puțin monoton; a deschide. Ici și colo cîte un piersic sălbatic înveselea priveliștea cu crăngile sale de sorcovă roșie. D. ZAMFIRESCU, R. 82.
8. [Șăineanu, ed. VI] înveselì v. a (se) face vesel.
9. [Scriban] înveselésc v. tr. (d. vesel orĭ vsl. veselitĭ). Fac vesel, bucur: era trist, dar s’a înveselit auzind buna veste. V. refl. Mă fac vesel, mă bucur: înveseliți-vă! V. veselesc.
10. [DOOM 3] înveseli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înveselesc, 3 sg. înveselește, imperf. 1 înveseleam; conj. prez. 1 sg. să înveselesc, 3 să înveselească
11. [DOOM 2] înveseli (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înveselesc, imperf. 3 sg. înveselea; conj. prez. 3 să înveselească
12. [DE] BONUM VINUM LAETIFICAT COR HOMINIS (lat.) vinul bun înveselește inima omului – „Eclesiastul”, 40, 20.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL