1. [DEX '09] ÎNVERZIRE s. f. Faptul de a (se) înverzi. – V. înverzi.
2. [MDA2] înverzire sf [At: LB / Pl: ~ri / E: înverzi] 1 Colorare în verde Si: înverzit1 (1). 2-3 (Pătare sau) murdărire cu verde Si: înverzit1 (2-3). 4 Înfrunzire a pomilor Si: înverzit1 (4). 5 Acoperire cu verdeață a naturii Si: înverzit1 (5). 6 (Fig) Pălire a cuiva din cauza fricii, furiei, mâniei etc. Si: înverzit1 (6).
3. [DLRLC] ÎNVERZIRE s. f. Faptul de a (se) înverzi.
4. [DEX '09] ÎNVERZI, înverzesc, vb. IV. 1. Tranz. A colora în verde; a păta, a murdări cu verde. 2. Intranz. și refl. A deveni, a se face verde. ♦ Intranz. (Despre arbori; la pers. 3) A înfrunzi; (despre natură sau locuri din natură) a se acoperi cu verdeață. ♦ Fig. (Despre oameni) A deveni foarte palid de frică, de furie sau de mânie. – În + verde.
5. [MDA2] înverzi [At: BARAC, ap. GCR II, 173/40/ Pzi: ~zesc / E: în- + verde] 1 vt A colora în verde. 2-3 vt (A păta sau) a murdări cu verde. 4-5 vir (A deveni sau) a se face verde. 6 viu (D. arbori) A înfrunzi. 7 viu (D. natură) A se acoperi cu verdeață. 8 vr (Fig; d. oameni) A deveni foarte palid de frică, de furie sau mânie. 9 vt (Îe) A i se ~ cuiva ochii A simți o durere intensă. 10 vt (Îae) A-i fi foarte dor de cineva.
6. [DLRLC] ÎNVERZI, înverzesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre arbori) A înfrunzi; (despre natură sau locuri din natură) a se acoperi cu verdeață, cu frunze și iarbă; (rar, despre frunze, muguri) a deveni verde. Mugurul liliacului se despică și-nverzește. ODOBESCU, S. III 77. Lunca rîde și-nverzește. ALECSANDRI, P. I 235. ◊ Refl. Foile galbene ale aleelor de arbori și ale straturilor se-nverziră ca smarandul. EMINESCU, N. 28. ◊ Tranz. Munții vechi întinerea Și cu mușchi s-acoperea Și copacii-și înverzea. ALECSANDRI, P. I 94. Hei dragoste, dragoste, Tu uști mîndra pajiște; Tu mi-o uști, tu mi-o-nverzești Și iar lumea-nveselești. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 15. 2. Intranz. și refl. Fig. A deveni palid (din cauza mîniei). Începuse să se înverzească de mînie și necaz. DUMITRIU, N. 92. Ghiță își răsfrînse buzele și făcu bot. Înverzi de mînie. SADOVEANU, M. C. 132. 3. Tranz. A păta, a murdări cu verde. Și-a înverzit rochia stînd pe iarbă.
7. [Șăineanu, ed. VI] înverzí v. a se face verde, a se îmbrăca în verde, a crește iarba. [Lat. VIRIDESCERE].
8. [Scriban] înverzésc v. intr. (d. verde, ca lat. vĭridéscere, d. viridis, verde; it. inverdire, fr. verdir; sp. pg. enverdecer). Devin verde: pădurea a’nverzit, haĭna a înverzit de vechime. V. tr. Fac verde: văpseaŭa asta înverzește pelea. V. refl. Devin verde: apa s’a înverzit, el s’a înverzit de cĭudă.
9. [DOOM 3] înverzire s. f., g.-d. art. înverzirii
10. [DOOM 2] înverzire s. f., g.-d. art. înverzirii
11. [DOOM 3] +înverzi2 (a ~) (despre vegetație) vb., ind. prez. 3 sg. înverzește, 3 pl. înverzesc, imperf. 3 sg. înverzea; conj. prez. 3 să înverzească
12. [DOOM 3] înverzi1 (a ~) (despre oameni) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înverzesc, 3 sg. înverzește, imperf. 1 înverzeam; conj. prez. 1 sg. să înverzesc, 3 să înverzească
13. [DOOM 2] înverzi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înverzesc, imperf. 3 sg. înverzea; conj. prez. 3 să înverzească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL