1. [DEX '09] INVENTATOR, -OARE, inventatori, -oare, s. m. și f. Persoană care a realizat o invenție (1); inventor. – Inventa + suf. -tor (după fr. inventeur).
2. [MDA2] inventator, ~oare smf [At: SCÎNTEIA, 1949, nr. 1347 / Pl: ~i, ~oare / E: inventa + -tor] 1 Persoană care a născocit ceva nou, inexistent până atunci Si: (iuz) inventor (1). 2 Persoană care a realizat o invenție (1) Si: (iuz) inventor (2).
3. [CADE] * INVENTATOR, -TOARE sm. f. Acela (aceea) care inventează; născocitor, aflător; scornitor [fr.].
4. [DEX '98] INVENTATOR, -OARE, inventatori, -oare, s. m. și f. Persoană care a realizat o invenție (1); inventar. – Inventa + suf. -tor (după fr. inventeur).
5. [DLRLC] INVENTATOR, -OARE, inventatori, -oare, s. m. și f. Persoană care a inventat (1), a creat, a născocit ceva pentru întîia oară. Un sentiment de înaltă mîndrie patriotică cuprinde pe fiecare om al muncii din țara noastră la gîndul că din sînul poporului romîn s-au ridicat talentați inventatori și constructori de avioane, ca Vlaicu și Vuia. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2760.
6. [DN] INVENTATOR, -OARE s.m. și f. Creator al unei invenții. [< inventa + -tor].
7. [MDN '00] INVENTATOR, -OARE s. m. f. creator al unei invenții. (< inventa + -tor)
8. [Șăineanu, ed. VI] inventator m. cel ce inventează.
9. [Scriban] *inventatór, -oáre s. (d. inventez). Care inventează: inventatoru prafuluĭ de pușcă nu e știut.
10. [DOOM 3] inventator s. m., pl. inventatori
11. [DOOM 2] inventator s. m., pl. inventatori
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL