1. [DEX '09] INVECTIVA, invectivez, vb. I. Tranz. (Rar) A spune invective la adresa cuiva; a insulta. – Din fr. invectiver.
2. [MDA2] invectiva vt [At: MACEDONSKI, O. IV, 77 / Pzi: ~vez / E: fr invectiver] (Frr) A insulta.
3. [DEX '98] INVECTIVA, invectivez, vb. I. Tranz. A spune invective la adresa cuiva; a insulta. – Din fr. invectiver.
4. [DLRLC] INVECTIVA, invectivez, vb. I. Tranz. (Franțuzism rar) A adresa cuiva invective, a ocărî. Toți s-au grăbit a critica... invectivînd pe bietul autor în toate felurile. MACEDONSKI, O. IV 77.
5. [DN] INVECTIVA vb. I. tr. (Rar) A spune invective la adresa cuiva; a insulta. [< fr. invectiver].
6. [MDN '00] INVECTIVA vb. tr. a spune invective la adresa cuiva. (< fr. invectiver)
7. [DEX '09] INVECTIVĂ, invective, s. f. Expresie violentă, jignitoare, ofensatoare, vorbă de ocară la adresa cuiva; injurie. ♦ Procedeu stilistic care constă în folosirea expresiei violente, agresive, în scopuri polemice sau satirice. – Din fr. invective, lat. invectivae.
8. [MDA2] invectiv, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: it invettivo] (Liv) Cu caracter de injurie (1).
9. [MDA2] invectivă sf [At: IORGA, L. II, 618 / Pl: ~ve / E: fr invective, lat invectivae] 1 Injurie (1). 2 Procedeu stilistic care constă în folosirea în literatură a expresiilor violente, agresive.
10. [CADE] * INVECTIVĂ (pl. -ve) sf. Ocară, vorbă de ocară, înjurătură [fr.].
11. [DEX '98] INVECTIVĂ, invective, s. f. Expresie violentă, jignitoare, ofensatoare, vorbă de ocară la adresa cuiva; injurie. ♦ Procedeu stilistic care constă în folosirea expresiei violente, agresive. – Din fr. invective, lat. invectivae.
12. [DLRLC] INVECTIVĂ, invective, s. f. Expresie jignitoare, ofensatoare, vorbă de ocară; injurie. Își aruncară invective și chiar se încăierară. PAS, Z. III 244.
13. [DN] INVECTIV, -Ă adj. (Liv.) Cu caracter de invectivă. [Cf. it. invettivo].
14. [DN] INVECTIVĂ s.f. Jignire, ofensă, injurie. [< fr. invective].
15. [MDN '00] INVECTIVĂ s. f. 1. vorbă de ocară; injurie, insultă. 2. expresie violentă în unele scrieri literare, cu funcție stilistică sau în scop polemic ori satiric. (< fr. invective, lat. invectivae)
16. [Șăineanu, ed. VI] invectivă f. expresiune injurioasă.
17. [Scriban] *invectívă f., pl. e (lat. invectiva [adică oratio, cuvîntare], d. in-vehor, mă pornesc contra. V. vehicul, vexez). Discurs violent pornit contra cuĭva: o violentă invectivă contra vițiuluĭ.
18. [Scriban] *invectivéz v. intr. (d. invectivă; fr. -iver). Arunc invective: a invectiva contra vițiuluĭ. V. tr. Ocărăsc în public: a invectiva pe cineva.
19. [DOOM 3] invectiva (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. invectivez, 3 invectivează; conj. prez. 1 sg. să invectivez, 3 să invectiveze
20. [DOOM 2] invectiva (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 invectivează
21. [DOOM 3] invectivă s. f., g.-d. art. invectivei; pl. invective
22. [DOOM 2] invectivă s. f., g.-d. art. invectivei; pl. invective
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL