1. [MDA2] învățătoresc, ~ească a [At: SBIEREA, F. S. 318 / Pl: ~ești / E: învățător + -esc] De învățător (4) Si: dăscălesc.
2. [Scriban] învățătorésc, -eáscă adj. De învățătorĭ, al învățătorilor: corpu învățătoresc.
3. [DRAM 2021] învățătorésc, -ească, adj. (reg.; înv.) Caracteristic învățătorilor: „În chilia învățătorească, un cuptor de fier pentru focărit…” (Câmpeanu, 2016: 186). – Din învățător + suf. -esc.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL