1. [DEX '09] ÎNVÂRTITURĂ, învârtituri, s. f. 1. Faptul de a (se) învârti; mișcare în cerc, învârtire. ♦ (Pop.) Întorsătură, cotitură. 2. Fig. Manevră, șiretlic. – Învârti + suf. -tură.
2. [MDA2] învârtitură sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~ri / E: învârti + -tură] 1-3 Învârtire (1-3). 4 (Pop) Ocol. 5 Învârtită (14). 6 (Pop) Piruetă. 7 (Pop) Întorsătură. 8 (Fig) Șiretlic. 9 (Fig) Manevră.
3. [Șăineanu, ed. VI] învârtitură f. 1. rezultatul învârtirii; 2. ocol.
4. [DLRLC] ÎNVÎRTITURĂ, învîrtituri, s. f. 1. Faptul de a se învîrti; mișcare în cerc, învîrtire. Hora se sparse după două învîrtituri. ♦ Întorsătură, ocol. Turcilor că poruncea, Ca neferi îi trimitea Tot în țeara Moldovei, La-nvîrtitura Schelei S-aducă piatra Morii. TEODORESCU, P. P. 567. 2. Fig. Manevră, șiretlic. La întoarcere i-a povestit ea toată istoria, toate stăruințele și învîrtiturile unchiului, pînă să înduplece pe mama lor. VLAHUȚĂ, O. AL. II 16.
5. [Scriban] învîrtitúră f., pl. ĭ. Rezultatu învîrtituriĭ: o învîrtitură a pămîntuluĭ în prejuru luĭ formează ziŭa și noaptea.
6. [DOOM 3] învârtitură s. f., g.-d. art. învârtiturii; pl. învârtituri
7. [DOOM 2] învârtitură s. f., g.-d. art. învârtiturii; pl. învârtituri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL