1. [DEX '09] ÎNVÂRSTARE, învârstări, s. f. (Pop.) Acțiunea de a învârsta și rezultatul ei. [Var.: învrâstare s. f.] – V. învârsta.
2. [MDA2] învârstare sf vz învrâstare
3. [DEX '98] ÎNVÂRSTARE, învârstări, s. f. Acțiunea de a învârsta și rezultatul ei. [Var.: învrâstare s. f.] – V. învârsta.
4. [DEX '09] ÎNVÂRSTA, învârstez, vb. I. Tranz. (Pop.) A face dungi de culori diferite pe o țesătură sau cusătură; p. ext. a îmbina între ele lucruri de diferite culori. [Var.: învrâsta vb. I] – Din învârstat (derivat regresiv).
5. [DEX '09] ÎNVRÂSTA vb. I v. învârsta.
6. [DEX '09] ÎNVRÂSTARE s. f. v. învârstare.
7. [MDA2] învârsta v vz învrâsta
8. [MDA2] învrâsta vt [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 265/4 / V: ~vârs~ / Pzi: ~tez, învrâst / E: în- + vrâsta] 1 A face dungi de culori diferite pe o țesătură sau pe o cusătură. 2 (Pex) A îmbina între ele lucruri de diferite culori. 3 (Pex) A alterna (4).
9. [MDA2] învrâstare sf [At: PAMFILE, I. C. 42 / V: ~vârs~ / Pl: ~tări / E: învrâsta] 1 Realizare a unei țesături sau a unei cusături cu dungi de diferite culori. 2 (Pex) Alternare (1). 3 (Ccr) Straturi care alternează.
10. [DEX '98] ÎNVÂRSTA, învârstez, vb. I. Tranz. A face dungi de culori diferite pe o țesătură sau cusătură; p. ext. a îmbina între ele lucruri de diferite culori. [Var.: învrâsta vb. I] – Din învârstat (derivat regresiv).
11. [DLRLC] ÎNVÎRSTA, învîrstez, vb. I. Tranz. A vărga o țesătură sau o cusătură cu dungi de altă culoare; p. ext. a îmbina între ele lucruri de diferite culori. A învîrsta o scoarță. ▭ Ciobanii le-or lua [florile] Și le-or învîrsta, Dalbe cu albastre, Verzi cu mohorîte. TEODORESCU, P. P. 75. ◊ Refl. Fig. Brăzdăturile plugurilor se învîrstau ca niște petece negre pe o uriașă velință gălbuie. SANDU-ALDEA, U. P. 7. – Variante: învrîsta (C. PETRESCU, R. DR. 25), vîrsta, vrîsta (I. IONESCU, P. 321) vb. I.
12. [DLRLC] ÎNVÎRSTARE, învîrstări, s. f. Acțiunea de a (se) învîrsta și rezultatul ei. – Variantă: învrîstare s. f.
13. [DLRLC] ÎNVRÎSTA vb. I v. învîrsta.
14. [DLRLC] ÎNVRÎSTARE s. f. v. învîrstare.
15. [DLRLC] VÎRSTA vb. I v. învîrsta.
16. [DLRLC] VRÎSTA vb. I v. învîrsta.
17. [Șăineanu, ed. VI] învârstà v. 1. a înflora și vărga: a învârsta marame; 2. a lega în mănunchi: și flori culegea, cunune învârsta POP. [V. vârstă].
18. [Scriban] învîrstéz, V. vîrstez.
19. [Scriban] vîrstéz v. tr. (d. vîrstă, dungă, ca sîrb. vrstati, a alinia). Însemn pin dungĭ. – Și înv-. – În est vrîstez: lucrurile lumiĭ vîrstează toate și turbură (Cost. 1, 293).
20. [DOOM 3] învârstare (pop.) s. f., g.-d. art. învârstării; pl. învârstări
21. [DOOM 2] învârstare (pop.) s. f., g.-d. art. învârstării; pl. învârstări
22. [DOOM 3] învârsta (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. învârstez, 3 învârstează; conj. prez. 1 sg. să învârstez, 3 să învârsteze
23. [DOOM 2] învârsta (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 învârstează
24. [IVO-III] învârstez.
25. [DRAM 2021] învârstáre, învârstări, s.f. (reg.) Acțiunea de a învârsta; operație prin care se țese cu dungi: „De la învârstarea simplă (tehnică străveche) pentru înfrumusețarea textilelor de folosință zilnică, s-a ajuns la o mulțime de compoziții ornamentale” (Faiciuc, 2008: 280). – Din învârsta.
26. [DAR] învârsta, învârstez, vb. I (pop.) 1. a vărga, a înflora. 2. a lega în mănunchi.
27. [DAR] învrâsta, învrâștez, vb. I (pop.) 1. a face vrâste (dungi, fâșii, vergi) pe un obiect, a face cu vrâste un obiect; a îndunga, a învărga. 2. (fig.) a alterna. 3. (fig.; refl.) a deveni schimbăcios, a se schimba.
28. [DAR] învrâstare s.f. (pop.) 1. îndungare, învărgare, împestrițare. 2. amestecare, alternare.
29. [DRAM 2021] învârstá, (învârsti, învârșta, învărsta), v.t. (reg.) 1. A împodobi. 2. A face dungi, a pune vârste; a învărga cu mai multe culori: „Nu știu, coasă ori descoasă, / O mununiță-nvârstează” (Bârlea, 1924: 32). – Der. regr. din învârstat „vărgat” (Scriban, DEX); var. a lui învrăsta (MDA).
30. [DRAM 2015] învârsta, (învârsti, învârșta, învărsta), vb. tranz. – (reg.) 1. A împodobi. 2. A face dungi, a pune vârste, a învărga cu mai multe culori: „Nu știu, coasă ori descoasă, / O mununiță-nvârstează” (Bârlea, 1924: 32). „Roșiuță, merâuță / Să le-nvârste-n cununiță” (Antologie, 1980: 76). – Der. regr. din învârstat „vărgat” (Șăineanu, Scriban, DEX); var. a lui învrăsta (< în + vrâstă) (MDA).
31. [DRAM] învârsta, (învârsti, învârșta, învărsta), vb. tranz. – 1. A împodobi. 2. A face dungi, a pune vârste, a învărga cu mai multe culori: „Nu știu, coasă, ori descoasă, / O mununiță-nvârstează” (Bârlea 1924: 32). „Roșiuță, merâuță / Să le-nvârste-n cununiță” (Antologie 1980: 76). – Der. regr. din învârstat „vărgat”.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL