1. [DEX '09] ÎNVĂLUI, învălui, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu un văl, cu o învelitoare; a (se) înveli, a (se) înfășura. ♦ Tranz. Fig. A cuprinde ceva cu privirea. ♦ Tranz. Fig. A năpădi. ♦ (Despre foc) A arde sau a face să ardă mocnit; a (se) micșora. 2. Tranz. A înconjura, a încercui o unitate inamică. [Prez. ind. și: învăluiesc] – În + val + suf. -ui (influențat semantic de văl).
2. [MDA2] învălui [At: CORESI, EV. 75/37 / Pzi: ~ălui și ~esc / E: în + val + -ui] 1 vr (D. mare; pex d. nori) A se învolbura. 2 vr (Înv; d. corăbii) A fi prins de furtună. 3 vr (Înv) A se încolăci în jurul unui obiect. 4 vr (Înv; îe) A se ~ în gură A fi pe punctul de a spune ceva. 5-6 vtr A (se) amesteca până la confundare. 7 vt (Înv) A forma valuri. 8 vt (Agr; Trs) A face snopi. 9-10 vtr A (se) acoperi cu un văl, cu o cuvertură etc. Si: a (se) înfășură, a (se) înveli. 11 vt (Fig) A cuprinde cu privirea. 12-13 vtr (D. foc) (A face să ardă sau) a arde mocnit Cf a (se) micșora. 13 vt (Înv) A încercui o unitate inamică. 15-16 vtr (D. gânduri, sentimente) (A fi copleșit sau) a copleși. 17 vt (D. treburi, afaceri) A covârși peste măsură. 18 vt (Înv; jur) A hărțui. 19 vr (Înv) A-și da silința. 20 vr (Înv) A se rătăci. 21 vr (Fig) A se amesteca în treburile altora. 22 vt (Fig) A ascunde. 23 vt A bate. 24-25 vtrr (Fig) A (se) șicana. 26 vt (Fig) A persecuta. 27 vr A fi cuprins de panică. 28 vt A înconjura din toate părțile Si: a împresura.
3. [DEX '98] ÎNVĂLUI, învălui, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu un văl, cu o învelitoare; a (se) înveli, a (se) înfășura. ♦ Tranz. Fig. A cuprinde ceva cu privirea. ♦ (Despre foc) A arde sau a face să ardă mocnit; a (se) micșora. 2. Tranz. A înconjura, a încercui o unitate inamică. [Prez. ind. și: învăluiesc] – În + val + suf. -ui (influențat semantic de văl).
4. [DLRLC] ÎNVĂLUI, învălui, vb. IV. 1. Tranz. A acoperi (cu un văl, cu o învelitoare); a înveli, a înfășura. Învălui copilul în scutece. ▭ Vulturii s-au oprit în lumină piept în piept... Unul își întinse aripa ca să-l învăluie pe celălalt. ARGHEZI, P. T. 106. Spune-mi gura cui i-o dai? Dă-mi-o mie... S-o învălui în hîrtie. HODOȘ, P. P. 165. ◊ Refl. Cu albele văluri subțiri Mă-nvălui ca-n aripi de pază. TOMA, C. V. 121. ♦ Fig. A cuprinde din toate părțile; a împresura, a năpădi. Niciodată n-o să iasă Luna – palidă crăiasă – Să te-nvăluie cu raze. BENIUC, V. 18. Cînd deschiseră ușa, îi învălui deodată lumina soarelui. SADOVEANU, O. IV 69. Noaptea învăluia muntele, rece și umedă. C. PETRESCU, S. 219. ♦ A acoperi (focul) cu un strat de pămînt, de cenușă etc., ca să ardă mocnit; a înveli. Dac-am văz’t că nu mai vii, Focul eu învăluii. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 144. ♦ Refl. (Despre foc sau flăcări) A fi expus forței vîntului, a fi răscolit de vînt; a se micșora, a scădea în intensitate. Focul ardea vioi și cîteodată se învăluia la fîlfîirile vîntului. SADOVEANU, O. VI 247. ◊ Tranz. Ce vînt! ce vînt! șopti baba clătinînd din cap; uite, îmi învăluie și focul. SADOVEANU, O. I 330. 2. Tranz. A cuprinde cu privirea un ansamblu; a privi dintr-o perspectivă îndepărtată, a urmări ceva sau pe cineva de departe sau de sus. Mama-n picioare, de lîngă fereastră, mă învăluie într-o căutătură de mîngîiere. VLAHUȚĂ, O. A. 427. 3. Refl. A se mișca de colo pînă colo, a se învîrti, a da tîrcoale. V. înfășura. Stoluri de ciori, cîrîind sălbatic, începură să se învăluie peste sat. AGÎRBICEANU, S. P. 30. 4. Tranz. A întreprinde o manevră ofensivă asupra flancului și spatelui unei unități inamice; a înconjura. Tinzînd să ajungă a învălui aripa de la deal a dușmanilor lui, își ducea din ce în ce mai iute pîlcul lui de călărime. SADOVEANU, O. VII 11. 5. Refl. A se amesteca, a se contopi. (Fig.) Afară veneau vîntul și ploaia, învăluindu-i-se cu gîndurile. SADOVEANU, N. P. 131. – Prez. ind. și: învăluiesc (ALECSANDRI, P. III 161).
5. [Șăineanu, ed. VI] învăluì v. 1. a înveli; 2. fig. a jigni, a face neajunsuri. [V. val (de pânză, de mare)].
6. [Scriban] învăluĭésc și (vechĭ) văluĭésc v. tr. (d. val 1, ca și învălesc). Învălătucesc, acoper din toate părțile: apa, întunericu l-a învăluit. Înconjur, împresor: învăluirăm oastea dușmănească. Învălesc, acoper: șĭ-a învăluit bine trupu, am învăluit focu’n cenușă. Fig. Chinuĭesc, strîmtorez, stînjinesc: l-aŭ învăluit nevoile. V. refl. Vechĭ. Mă învălătucesc, mă acoper de valurĭ: marea se învălui. Mă încolăcesc (ca șerpiĭ). Fig. Mă zbucĭum, mă zbat, mă frămînt: învăluindu-se prin munte flămînd și trudit, aŭ nemerit la un pîrăŭ (Ur.).
7. [DOOM 3] învălui (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. învălui, 3 învăluie, imperf. 1 învăluiam, conj. prez. 1 și 2 sg. să învălui, 3 să învăluie
8. [DOOM 2] învălui (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. învălui, 3 învăluie, imperf. 3 sg. învăluia, conj. prez. 1 și 2 sg. să învălui
9. [MDO] învălui (ind. prez. 1 sg. învălui, 3 sg. și pl. învăluie)
10. [IVO-III] învăluesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.
11. [DRAM 2021] învăluí, învăluiesc, v.t.r. A (se) amesteca. ■ (în expr.) Se-nvăluie ziua cu noaptea = se amestecă ziua cu noaptea. – Din în- + val, contaminat cu văl „bucată de țesătură”, cf. înveli, dial. învăli (DEX, MDA).
12. [DRAM 2015] învălui, învăluiesc, vb. tranz., refl. – A (se) amesteca. – Din în- + val (< sl. valǔ), contaminat cu văl „bucată de țesătură” (< lat. velum), cf. înveli, dial. învăli (Șăineanu, Scriban, DEX, MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL