1. [DEX '09] ÎNVĂLMĂȘIT, -Ă, învălmășiți, -te, adj. 1. Aruncat de-a valma, în dezordine, îngrămădit, îmbulzit. 2. Fig. Zăpăcit, încurcat, tulburat; dezorientat, confuz. [Var.: învălmășat, -ă adj.] – V. învălmăși.
2. [MDA2] învălmășit2, ~ă a [At: PANN, P. V. III, 132/30 / V: (rar) ~șat / E: învălmăși] 1 Amestecat de-a valma Si: îngrămădit, răscolit. 2 Aruncat în dezordine. 3 (Fig; d. oameni) Zăpăcit. 4 (Fig; d. oameni) Dezorientat. 5 (Fig; d. situații, probleme) Confuz. 6 (D. o persoană) Pierdut în mulțime.
3. [MDA2] învălmășit1 sn [At: DAms / V: ~șat / Pl: ~uri / E: învălmăși] 1 Învălmășeală (1). 2 Învălmășire (2). 3 (Șfg) Încurcătură. 4 Confuzie.
4. [DLRLC] ÎNVĂLMĂȘIT, -Ă, învălmășiți, -te, adj. 1. Amestecat, aruncat de-a valma, în neorînduială, în dezordine; îngrămădit, îmbulzit. Lăstunii din ajun făceau în jurul turlei bisericii aceleași cercuri, aceleași săgetări învălmășite. SADOVEANU, O. VII 208. La marginea satului începea coasta lină cu sute de parcele... învălmășite și încurcate. REBREANU, I. 51. ♦ (Despre obiecte) Dezordonat, răvășit. Ghemuită într-un ungher al iatacului, cu straiul învălmășit pe ea și boțit. SADOVEANU, D. P. 99. 2. Fig. (Despre oameni, p. ext. despre gînduri, minte) Zăpăcit, tulburat, buimăcit, încurcat, dezorientat, confuz. Gînduri învălmășite îi năvăleau năprasnic la porțile minții. VLAHUȚĂ, O. A. 123. Capii umblau învălmășiți, fără să știe ce să facă. BĂLCESCU, O. II 118. ◊ (Adverbial) Mintea-mi arde-nvălmășită. VLAHUȚĂ, P. 83. Acest răvaș e pentru tine, zise Iliescu învălmășit. NEGRUZZI, S. I 22. – Variante: învălmășat, -ă (SADOVEANU, O. VI 29, ODOBESCU, S. II 6), vălmășit, -ă (BENIUC, V. 79, MACEDONSKI, O. III 48) adj.[1]
5. [Șăineanu, ed. VI] învălmășit a. foarte confuz: mintea ’mi arde ’nvălmășită.
6. [Scriban] învălmășít, -ă adj. Amestecat în grămadă. – Și vălm-
7. [DEX '09] ÎNVĂLMĂȘAT, -Ă adj. v. învălmășit.
8. [DEX '09] ÎNVĂLMĂȘI, învălmășesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) amesteca de-a valma; a pune, a arunca sau a se afla pus, aruncat la întâmplare, în dezordine. ♦ Refl. Fig. (Rar) A se încurca, a se zăpăci, a se tulbura. – Cf. [de-a] valma și vălmășag.
9. [MDA2] învălmășa v vz învălmăși
10. [MDA2] învălmășat2, ~ă a vz învălmășit2
11. [MDA2] învălmășat1 sn vz învălmășit1
12. [MDA2] învălmăși [At: DELAVRANCEA, ap. CADE / V: (reg; cscj) ~șa / Pzi: ~șesc / E: ns cf valma, vălmășag] 1-2 vtr A (se) amesteca de-a valma. 3-4 vtr A (se) arunca la întâmplare, în dezordine. 5 vr (Rar; fig) A se zăpăci. 6 vt (Înv; fig) A corupe.
13. [MDA2] vălmășeală sf [At: POLIZU / Pl: ~eli / E: vălmăși + -eală] 1 (Pop) Învălmășeală. 2 Derută (1). 3 Zăpăceală. 4 (Mol; d. suprafețe de pământ; îla) La ~ Stăpânit și exploatat în comun.
14. [MDA2] vălmăși [At: I. GOLESCU, C. / V: (reg) ~ăci, ~ăji / Pzi: ~șesc / E: vălmășag cf vălătuci] 1-2 vtr (Pop) A (se) amesteca în dezordine Si: a (se) învălmăși. 3 vt (Îvr) A stânjeni. 4 vt (Îvr) A perturba. 5-6 vtr A (se) încurca. 7-8 vtr A (se) dezorienta. 9-10 vtr A (se) zăpăci. 11 vt (Reg; îf vălmăci; csnp) A cuprinde din toate părțile Si: a învălui.
15. [DLRLC] ÎNVĂLMĂȘI, învălmășesc, vb. IV. 1. Tranz. A amesteca de-a valma, a pune în dezordine, a arunca claie peste grămadă. Măgdălina învălmăși cărțile, le aruncă în sită și împinse sita subt divan. SADOVEANU, Z. C. 210. Vifornițele suflă pe-ntinderi înghețate, Învălmășind ca ceața perdele de zăpadă. D. BOTEZ, F. S. 75. Îi învălmăși și îi puse pe fugă. ISPIRESCU, M. V. 59. ◊ Refl. Fig. Amintiri tulburi i se învălmășeau în minte. SADOVEANU, O. IV 361. 2. Refl. (Rar) A se încurca, a se zăpăci, a se tulbura. Prin mintea-i înfierbîntată i se învălmășea în fugă imaginări însîngerate. BART, S. M. 73. Moțoc... se învălmășea în vorbă. NEGRUZZI, S. I 153. – Variantă: vălmăși (PISCUPESCU, O. 1) vb. IV.
16. [DLRLC] VĂLMĂȘI vb. IV v. învălmăși.
17. [DLRLC] VĂLMĂȘIT, -Ă adj. v. învălmășit.
18. [Șăineanu, ed. VI] învălmășì v. a se încurca rău: toți se răstoarnă și se învălmășesc; Bot. fig. se învălmășia în vorbă NEGR. [V. valmeș].
19. [Scriban] învălmășésc v. tr. (d. de-a valma). Amestec, pun în dezordine. V. refl. Mă amestec: toată lumea se învălmășea în pĭață. Fig. Mă încurc, mă zăpăcesc: se învălmășea în vorbă. – Și vălm-. V. învrășulesc.
20. [Scriban] vălmășeală, -ésc, V. învălm-.
21. [DOOM 3] învălmăși (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învălmășesc, 3 sg. învălmășește, imperf. 1 învălmășeam; conj. prez. 1 sg. să învălmășesc, 3 să învălmășească
22. [DOOM 2] învălmăși (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învălmășesc, imperf. 3 sg. învălmășea; conj. prez. 3 să învălmășească
23. [MDO] învălmăși (conj. învălmășească)
24. [IVO-III] învălmășesc, -șească 3 conj., -șeam 1 imp., -șind ger., -șitor adj. v.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL