1. [DEX '09] ÎNVĂLMĂȘAG, învălmășaguri, s. n. Învălmășeală (2). – În + vălmășag.
2. [MDA2] învălmășag sn [At: BELDIMAN, N. P. II, 105/13 / V: ~valmaș~ / Pl: ~uri / E: în- + vălmășag] 1 Învălmășeală (2). 2 (Pex) Gălăgie produsă de învălmășeală (4). 3 Luptă. 4 (Fig) Confuzie.
3. [DLRLC] ÎNVĂLMĂȘAG, învălmășaguri, s. n. Învălmășeală; luptă, încăierare. Toți oamenii aceștia se bătuseră cu tabăra lui Satan și colb au făcut-o... După învălmășag, Satan fugise din munți. CAMILAR, T. 38. Nimeni nu știe ce-o mai fi făcînd, în îndepărtatul sat dobrogean, Maranda, dacă mai e vie ori dacă, în învălmășagul luptelor care s-au dat pe acolo, n-o fi murit cu copii cu tot. STANCU, D. 498. Se loviră într-un învălmășag de glasuri, de vaiete, de împușcături. GÎRLEANU, L. 33. – Variantă: vălmășag (CREANGĂ, P. 53, ALECSANDRI, T. 1516, NEGRUZZI, S. I 264) s. n.
4. [MDA2] învalmașag s vz învălmășag
5. [MDA2] vălmășag sn [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~uri / E: (De-a) valma + -șag] 1 (Urmat de determinări în genitiv sau introduse prin pp „de”) Mulțime de oameni, de obiecte, de fenomene etc. aflate în dezordine, în agitație etc. 2 Îngrămădire de oameni Si: aglomerație. 3 Dezordine (1). 4 Agitație (1). 5 Tumult.
6. [DEXI] vălmășag s.n. 1 (urmat de determ. în gen. sau introduse prin prep. „de”) Mulțime, aglomerare de oameni, de obiecte, de fenomene etc. aflate în neorînduială, învălmășite; învălmășeală, neorînduială, dezordine. Vălmășag de oameni speriați care-și povesteau grozăvii (REBR.). 2 Aglomerație, agitație, forfotă. Un vălmășag mare s-aude în sala alăturată (C. NEGR.). • pl. -uri. /[de-a] valma + -șag.
7. [DLRLC] VĂLMĂȘAG s. n. v. învălmășag1.
8. [DOOM 3] învălmășag s. n., pl. învălmășaguri
9. [DOOM 2] învălmășag s. n., pl. învălmășaguri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL