1. [DEX '09] INUTILITATE s. f. Lipsă de utilitate; neutilitate, zădărnicie. – Din fr. inutilité, lat. inutilitas, -atis.
2. [MDA2] inutilitate sf [At: VLAHUȚĂ, D. 172 / Pl: ~tăți / E: fr inutilité, lat inutilitas, -atis] 1 Lipsă de utilitate Si: neutilitate, zădărnicie. 2-4 Lucru, vorbă, faptă de prisos.
3. [CADE] * INUTILITATE sf. 1 Lipsă de folos, netrebuință, zădărnicie ¶ 2 Lucru nefolositor, de prisos [fr.].
4. [DLRLC] INUTILITATE, inutilități, s. f. Însușirea de a fi inutil; zădărnicie. Scrîșnea de inutilitatea deșertei lui revolte. VLAHUȚĂ, O. AL. II 104.
5. [DLRM] INUTILITATE, inutilități s. f. Însușirea de a fi inutil; zădărnicie. – Fr. inutilité, (lat. lit. inutilitas, -atis).
6. [DN] INUTILITATE s.f. Zădărnicie; netrebuință. [Cf. lat. inutilitas, fr. inutilité].
7. [MDN '00] INUTILITATE s. f. zădărnicie; netrebuință. (< fr. inutilité, lat. inutilitas)
8. [Șăineanu, ed. VI] inutilitate f. 1. caracterul celor inutile; 2. pl. lucruri, vorbe nefolositoare.
9. [Scriban] *inutilitáte f. (lat. in-utílitas, -átis). Lipsă de utilitate. Pl. Lucrurĭ inutile: cîte inutilitățĭ îs în casele unora!
10. [CADE] *UTILITATE sf. = FOLOS: literatura este o lucrare de ~ pipăită (CAR.) ¶¶ C. INUTILITATE, NEUTILITATE [lat.].
11. [DOOM 3] inutilitate (desp. i-nu-/in-u-) s. f., g.-d. art. inutilității
12. [DOOM 2] !inutilitate (i-nu-/in-u-) s. f., g.-d. art. inutilității
13. [DAS] INUTILITATE. Subst. Inutilitate, futilitate (livr.), neutilitate, superfluitate (rar); nefolosință; nonvaloare; zădărnicie, deșertăciune, zadar (rar); surplus, prisos, plus, excedent, prisosință, prisoseală (pop.), prisosire (rar); redundanță; neeficiență, ineficacitate, sterilitate (fig.). Adj. Inutil, futil (livr.), superfluu, nefolositor, oțios (livr.), inutilizabil, neutilizabil, impracticabil, de neîntrebuințat, fără importanță, neimportant, neînsemnat, neglijabil, fără (nici un) rost; de prisos, în plus, prisositor (înv.), excedentar; redundant; ineficace, neeficient, neproductiv, infructuos, fără efect, steril (fig.), zadarnic, van (livr.), deșert (fig.); inoperant (rar). Lipsit de sens, absurd, fără finalitate. Stricat, uzat, perimat, părăginit, demodat, învechit, reformat, scos la reformă, scos din uz, bun de aruncat, rebutat; a cincea roată la căruță, bun de lapte ca iepurele, cruce lîngă biserică. Vb. A fi inutil, a fi nefolositor, a nu fi de (nici un) folos, a nu se utiliza, a nu servi la nimic, a fi inutilizabil, a nu sluji (la nimic), a nu ajuta (la nimic), a nu avea nici un rost, a fi fără folos, a fi fără sens, a fi fără noimă, a fi în plus, a exceda (livr.), a avea nevoie ca de a cincea roată la căruță; a nu produce, a nu aduce foloase, a nu rodi, a fi neproductiv; a nu se potrivi, a nu se nimeri, a fi inoportun; a fi bun de aruncat. A se învechi, a se perima, a se demoda, a ieși din modă, a deveni inutil, a cădea în desuetudine, a se părăgini. A face un lucru inutil, a căra apă la puț (la fîntînă), a căra apă cu ciurul, a căra apă în Dunăre, a căra lemne la pădure; a se bate cu morile de vînt, a căuta după ziua de ieri, a căura iepuri în biserică, a umbla după borta vîntului, a bate cu burete piron în perete, a aduce pămînt din vale în deal. Adv. (În mod) inutil (nefolositor); zadarnic, fără rost, fără folos, fără sens, fără noimă, în zadar, degeaba, în van, în deșert, în pustiu, de cîntecul cucului, de florile mărului. V. exagerare, lipsă de importanță, saturație.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL