1. [MDA2] întuneceală sf [At: ȘEZ. VIII, 111 / V: ~cală / Pl: ~eli / E: întuneci + -eală] (Mpp) Întunecare (17).
2. [MDA2] întunecală sf vz întuneceală
3. [DAR] întuneceală s.f. (pop.) întunecare a minții; nebunie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL