Definiție și ce înseamnă întrupa

1. [DEX '09] ÎNTRUPA, întrupez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A lua sau a da formă concretă (de trup omenesc), a (se) concretiza; a (se) încarna. 2. Tranz. (Înv.) A uni, a încorpora într-un singur tot. – În + trup.

2. [MDA2] întrupa [At: CORESI, EV. 101/16 / V: (înv; cscj) ~pi / Pzi: ~pez, întrup / E: în + trup] 1-2 vtr (Bis) (A da sau) a lua formă concretă de trup omenesc Si: a (se) incarna, a (se) încorpora, (înv) a (se) împielița. 3-4 vtr A (se) concretiza. 5 vt A crea. 6-7 vtr A (se) personifica. 8 vt A încorpora într-un singur tot. 9 vt A forma o trupă.

3. [DLRLC] ÎNTRUPA, întrupez, vb. I. 1. Refl. A lua formă concretă, a se concretiza. V. întruchipa. Cînd figura amicului Costică s-a întrupat întreagă în imaginația lor, toți trei îi zîmbesc cu dragoste. CARAGIALE, O. II 217. [În «Diana cu ciuta»] par a se fi întrupat toate cugetările cele mai nobile... ce instinctul vînătoriei a putut vreodată să însufle unor oameni de geniu. ODOBESCU, S. III 52. ◊ Tranz. Părea că-și croiește un plan sau că se pregătește să întrupeze o hotărîre mai dinainte luată. HOGAȘ, M. N. 221. E o făptură-aievea, cu gînd din gîndul meu, Dintr-un noian de raze am întrupat-o eu. EMINESCU, O. IV 173. Și coborînd din soare a tale cugetări, Ai întrupa cîntarea sublimei deșteptări. BELDICEANU, P. 135. 2. Tranz. (Învechit) A alcătui un singur corp, a uni, a împreuna într-un singur tot. Ștefan-vodă puse în gînd... a-ntrupa țara lui Radu cu Moldova. ISPIRESCU, la TDRG. El voiește a întrupa toată romînimea într-un singur stat. BĂLCESCU, O. II 13.

4. [Șăineanu, ed. VI] întrupà v. 1. a forma un singur trup, a incorpora; 2. a lua corp; 3. se zice în special de Cuvântul lui Dumnezeu care s’a făcut om.

5. [MDA2] întrupi v vz întrupa

6. [Scriban] întrupéz v. tr. (d. trup). Încorporez, anexez: a întrupa o provincie uneĭ țărĭ. Reproduc, reprezent: acest om întrupează viclenia. V. refl. Ĭaŭ corp, îmĭ formez corp; mă încorporez: Iisus Hristos s’a întrupat din spiritu sfînt și din fecĭoara Maria (Crezu). – Vechĭ și întrupoșez. V. incarnez.

7. [DOOM 3] întrupa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. întrupez, 3 întrupează; conj. prez. 1 sg. să întrupez, 3 să întrupeze

8. [DOOM 2] întrupa (a ~) vb., ind. prez. 3 întrupează

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] ÎNTRERUMPERE s. f. v. întrerupere. 2. [MDA2] întrerumpere sf vz întrerupere 3. […]
1. [MDA2] întrerumpt2, ~ă a vz întrerupt2 2. [MDA2] întrerumpt1 sn vz întrerupt1 3. [DEX […]
1. [DEX '09] ÎNTRERUMPE vb. III. v. întrerupe. 2. [DEX '09] ÎNTRERUPE, întrerup, vb. III. […]
1. [DEX '09] ÎNTRERUPT, -Ă, întrerupți, -te, adj. Care este temporar oprit, suspendat. ♦ (Adverbial) […]
1. [DEX '09] ÎNTRERUPTOR, -OARE adj., s. n. v. întrerupător. 2. [MDA2] întreruptor, ~oare sn, […]
1. [MDA2] întreschimbare sf [At: ODOBESCU, I, 40 / Pl: ~bări / E: între + […]
1. [DEX '09] ÎNTRETĂIA, întretai, vb. I. Refl. recipr. (Despre linii, drumuri etc.) A se […]
1. [DEX '09] ÎNTRETĂIAT, -Ă, întretăiați, -te, adj. Care se intersectează, se încrucișează cu altul. […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro