1. [DEX '09] ÎNTRUCHIPARE, întruchipări, s. f. Acțiunea de a (se) întruchipa și rezultatul ei. – V. întruchipa.
2. [MDA2] întruchipare sf [At: TOMA, C. V. 80 / V: ~ulpica~, ~umpica~, ~unc~, ~upica~ / Pl: ~pări / E: întruchipa] 1 Înfățișare în forme concrete a unei idei abstracte. 2 Găsire a unei forme concrete în cineva sau în ceva. 3 (Reg) Împerechere. 4 (Buc) Echilibrare. 5 (Reg) Plătire pe din două. 6 (Reg) Potrivire a unui lucru cu altul. 7 (Reg) întocmire a ceva cu greutate. 8 (Reg) Procurare dificilă a unui obiect. 9 Transformare a chipului sau a formei astfel încât să se obțină o asemănare cu altceva. 10 (Reg) Alcătuire. 11 (Ccr) Ființă. 12 (Ccr) Îndeplinire.
3. [DLRLC] ÎNTRUCHIPARE, întruchipări, s. f. Acțiunea de a (se) întruchipa și rezultatul ei; reprezentare în forme concrete, concretizare, realizare. Invincibila Uniune Sovietică [este] întruchiparea vie a visurilor tuturor popoarelor și reazimul de neclintit al maselor asuprite din toată lumea în lupta lor pentru pace, libertate și o viață fericită. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 298, 1/1.
4. [DEX '09] ÎNTRUCHIPA, întruchipez, vb. I. Tranz. 1. A înfățișa în forme concrete, a reprezenta. ♦ Refl. A-și găsi o expresie concretă în cineva sau în ceva, a lua formă concretă, a se realiza. 2. A întocmi; a forma, a alcătui. – Întru + chip sau într-un chip.
5. [MDA2] întruchipa [At: IORGA, L. I, 62 / V: ~ulpica, ~umpica, ~unc~, ~upica / Pzi: ~pez / E: întru + chip] 1 vt A înfățișa în forme concrete o idee abstractă Si: a reprezenta. 2 vr A-și găsi o formă concretă în cineva sau în ceva Si: a se realiza. 3 vt (Reg) A împerechea. 4-5 vtr (Buc) A (se) echilibra. 6 vr (Reg) A plăti pe din două. 7 vt (Reg) A potrivi ceva cu altceva. 8 (Reg) vt A alcătui. 9 vt (Reg) A întocmi ceva cu greutate. 10 vt (Reg) A face cu greu rost de ceva. 11-12 vtr A(-și) transforma chipul sau forma asemănându-se cu altceva.
6. [MDA2] întrumpica v vz întruchipa
7. [MDA2] întrumpicare sf vz întruchipare
8. [MDA2] întrunchipa v vz întruchipa
9. [MDA2] întrunchipare sf vz întruchipare
10. [MDA2] întrupica v vz întruchipa
11. [MDA2] întrupicare sf vz întruchipare
12. [DLRLC] ÎNTRUCHIPA, întruchipez, vb. I. Tranz. 1. A înfățișa (ceva) în forme concrete, a reprezenta. V. întrupa. Uniunea Sovietică întruchipează triumful, istoric al leninismului. LUPTA DE CLASĂ, 1950, nr. 4, 33. Sute de ani de-a rîndul folclorul a fost pentru poporul nostru cea mai însemnată formă de viață culturală în care el și-a întruchipat năzuințele. BENIUC, P. 7. S-a însurat cu o fată bogată și urîtă, dar a iubit-o ca ochii din cap, căci ea îi întruchipa pămînturile, casa, vitele, toată averea. REBREANU, I. 56. ♦ Refl. A-și găsi expresie concretă în cineva sau în ceva, a lua formă concretă, a se realiza. Comisul Manole își întoarse privirile spre zarea cîmpiei, unde străluceau aburii afundului depărtării și se întruchipau umbrele de vis ale trecutului scufundat. SADOVEANU, F. J. 514. 2. A forma, a alcătui, a întocmi, a înjgheba. Patru doage își alege, Le-ntocmește, le-ncleiază: Fluier cu răsunet mîndru Astfel își întruchipează. IOSIF, P. 73. Un praznic să cătăm să-ntruchipăm. CONTEMPORANUL, III 292.
13. [Șăineanu, ed. VI] întruchipà v. Mold. a împreuna, a alcătui cam cu anevoie. [Fuziune din chip și întrupa].
14. [Scriban] *întruchipéz v. tr. (întru 2 și chip). Cuv. fabricat. Rar. Închipuĭesc, formez, realizez, reproduc, reprezent.
15. [DOOM 3] întruchipare s. f., g.-d. art. întruchipării; pl. întruchipări
16. [DOOM 2] întruchipare s. f., g.-d. art. întruchipării; pl. întruchipări
17. [DOOM 3] întruchipa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. întruchipez, 3 întruchipează; conj. prez. 1 sg. să întruchipez, 3 să întruchipeze
18. [DOOM 2] întruchipa (a ~) vb., ind. prez. 3 întruchipează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL