1. [DEX '09] ÎNTREGUȚ, -Ă, întreguți, -țe, adj. (Pop., întărind pe „întreg”, „întreagă”) Diminutiv al lui întreg. – Întreg + suf. -uț.
2. [MDA2] întreguț, ~ă a [At: CONTEMPORANUL, VI, 483 / Pl: ~i, ~e / E: întreg + -uț] 1-2 (Șhp) (Aproape) întreg (1) Si: întreguleț (1-2).
3. [DEX '98] ÎNTREGUȚ, -Ă, întreguți, -țe, adj. (Fam., întărind pe „întreg”, „întreagă”) Diminutiv al lui întreg. – Întreg + suf. -uț.
4. [DLRLC] ÎNTREGUȚ, -Ă, întreguți, -e, adj. (Familiar) Întreguleț. De mi-ar fi fost de prujit, Ilincă dragă, nu bateam un an întreguț același drum. CONTEMPORANUL, VII 483. Ce va face pe uliță Ziua, noaptea întreguță? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 137.
5. [DOOM 3] întreguț (pop.) adj. m., pl. întreguți; f. întreguță, pl. întreguțe
6. [DOOM 2] întreguț (pop.) adj. m., pl. întreguți; f. întreguță, pl. întreguțe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL