1. [MDA2] întregiune sf [At: CANTEMIR, IST. 225 / P: ~gi-u~ / Pl: ~ni / E: întreg + -iune] (Înv) Deplinătate.
2. [Scriban] întregĭúne f. Vechĭ. Întregime.
3. [DAR] întregiune s.f. (înv.) deplinătate, plenitudine.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL