1. [MDA2] întregie sf [At: PSALT. (1651), ap. JAHRESBER. III, 176 / Pl: ~gii / E: întreg + -ie] (Înv) 1 Parte întreagă, sănătoasă. 2 (Fig) Sănătate. 3-4 (Fig) Echilibru (fizic sau) sufletesc.
2. [Scriban] întregíe f. Vechĭ. Întregăcĭune.
3. [DAR] întregie s.f. (înv.) 1. parte întreagă, parte sănătoasă. 2. sănătate, vindecare.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL