1. [MDA2] întreciocnire sf [At: MACEDONSKI, O. IV, 91 / Pl: ~ri / E: întreciocni] 1 (Crp) Lovire unul de altul. 2 (Fig) Contrazicere.
2. [MDA2] întreciocni vr [At: MACEDONSKI, O. II, 257 / Pzi: ~nesc / E: între + ciocni] (Crp) 1 A se lovi unul de altul. 2 (Fig) A se contrazice.
3. [DLRM] ÎNTRECIOCNI, întreciocnesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se ciocni unul cu altul; fig. a se contrazice. – Din între1- + ciocni.
4. [Șăineanu, ed. VI] întreciocnì v. 1. a (se) ciocni unul cu altul; 2. fig. a se contrazice.
5. [Scriban] *întrecĭocnésc (mă) v. refl. (după fr. s’ntrechoquer). Mă cĭocnesc cu saŭ între: trenurile s’aŭ întrecĭocnit (corect rom. e s’aŭ cĭocnit unu cu altu saŭ între ele).
6. [DAR] întreciocnire s.f. 1. ciocnire reciprocă. 2. (fig.) contrazicere.
7. [DAR] întreciocni vb. IV refl. (înv.) 1. a se ciocni, a se izbi unul de altul. 2. (fig.) a se contrazice.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL