1. [DEX '09] ÎNTREBUINȚAT, -Ă, întrebuințați, -te, adj. De care s-a făcut (mult) uz; care a fost folosit; uzat, purtat2. [Pr.: -bu-i-] – V. întrebuința.
2. [MDA2] întrebuințat, ~ă [At: PRAVILA (1814), 143/19 / V: (înv) ~țit2 / Pl: ~ați, ~e / E: întrebuința] 1 a De care s-a făcut uz Si: folosit, utilizat. 2 a Care a fost folosit prea mult. 3 sm (Înv; cdp fr) Funcționar. 4 sm (Jur; înv) Beneficiar. 5 a (Sst) Strâmtorat.
3. [DEX '98] ÎNTREBUINȚAT, -Ă, întrebuințați, -te, adj. De care s-a făcut (mult) uz; care a fost folosit; uzat, purtat2. – V. întrebuința.
4. [DLRLC] ÎNTREBUINȚAT, -Ă, întrebuințați, -te, adj. De care s-a făcut uz; folosit, utilizat, uzat. Unelte noi și unelte întrebuințate.
5. [DEX '09] ÎNTREBUINȚA, întrebuințez, vb. I. Tranz. A folosi, a utiliza. ◊ Refl. pas. Acest produs se întrebuințează în industria chimică. [Pr.: -bu-in-] – În + trebuința.
6. [MDA2] întrebuința [At: CALENDARIU (1814), 182/19 / V: (înv; cscj) ~ți / P: ~bu-in~ / Pzi: ~țez / E: în- + trebuință] 1 vt A se servi de ceva. 2 vt A utiliza. 3 vrp A servi la ceva. 4 vrp (Nob; d. ființe) A se folosi de ceva. 5 vru (Îvr) A trebui.
7. [MDA2] întrebuinți v vz întrebuința
8. [MDA2] întrebuințit, ~ă a vz întrebuințat
9. [DEX '98] ÎNTREBUINȚA, întrebuințez, vb. I. Tranz. A folosi, a utiliza. ◊ Refl. pas. Acest produs se întrebuințează în industria chimică. – În + trebuința.
10. [DLRLC] ÎNTREBUINȚA, întrebuințez, vb. I. Tranz. A face uz, a uza de..., a folosi, a utiliza. Veți plăti cu capul obrăznicia ce ați întrebuințat față cu mine. CREANGĂ, P. 263. Moțoc... întrebuința creditul ce avea la domn spre împilarea gloatei. NEGRUZZI, S. I 150. ◊ Refl. pas. Astfel de cîni se întrebuințează la alergături îndelungate după căprioare. ODOBESCU, S. III 64. Fierul care nu se întrebuințează ruginește. ◊ (Rar, cu privire la persoane) A aflat de la un amic și prieten al lui ce-i întrebuințat la telegraf. ALECSANDRI, T. 855.
11. [Șăineanu, ed. VI] întrebuințà v. 1. a face uz, a se servi de; 2. a da de lucru: fabrica întrebuințează mulți oameni. [V. trebuință].
12. [Scriban] întrebuințéz v. tr. (d. trebuință). Fac uz, mă servesc de: întrebuințez cuțitu ca să taĭ pîne. Daŭ ocupațiune, daŭ de lucru: această fabrică întrebuințează mulțĭ lucrătorĭ. Fac să se consume, să treacă: a întrebuința apa la spălat, a întrebuințat treĭ zile pînă să ajungă.
13. [DOOM 3] întrebuința (a ~) (desp. -bu-in-) vb., ind. prez. 1 sg. întrebuințez, 3 întrebuințează; conj. prez. 1 sg. să întrebuințez, 3 să întrebuințeze
14. [DOOM 2] întrebuința (a ~) (-bu-in-) vb., ind. prez. 3 întrebuințează
15. [Argou] întrebuința, întrebuințez v. r. (sport) a-și apăra în mod corect șansele într-o confruntare.
16. [DAR] întrebuințat, întrebuințați, s.m. (înv.) funcționar, împiegat.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL