1. [DEX '09] ÎNȚOȚONAT, -Ă, înțoțonați, -te, adj. (Rar) împopoțonat. [Var.: înțoponat, -ă adj.] – V. înțoțona.
2. [MDA2] înțoțonat, ~ă a [At: PANN, P. V. II, 104/20 / V: ~țopon~, ~țorț~, împoțoț~ / Pl: ~ați, ~e / E: înțoțona] (Reg) Împopoțonat.
3. [DEX '09] ÎNȚOPONA vb. I v. înțoțona.
4. [DEX '09] ÎNȚOPONAT, -Ă adj. v. înțoțonat.
5. [DEX '09] ÎNȚOȚONA, înțoțonez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) împopoțona. [Var.: înțopona vb. I] – Cf. împopoța.
6. [MDA2] împoțoțona v vz înțoțona
7. [MDA2] împoțoțonat, ~ă a vz înțoțonat
8. [MDA2] înțopona v vz înțoțona
9. [MDA2] înțoponat, ~ă a vz înțoțonat
10. [MDA2] înțorțona v vz înțoțona
11. [MDA2] înțorțonat, ~ă a vz înțoțonat
12. [MDA2] înțoțona vtr [At: JIPESCU, O. 73 / V: ~țopona, ~țorț~, împoțoț~ / Pzi: ~nez / E: nct] 1-2 (Reg) A (se) împopoțona.
13. [CADE] ÎMPOPOȚONA (-onez), ÎMPOPOȚA (-oțez), ÎNȚOȚONA (-onez) vb. tr. și refl. 1 F A (se) dichisi, a (se) găti, a se împodobi prea din cale afară, peste buna cuviință; de unde vezi că m’am împopoțonat? sînt de-abia îmbrăcată (NEGR.); luînd de pe viu și de pe mort, să aibă cu ce se împopoțona (CRG.); unele muieri... se ’nțoțonează ca Paparudele (JIP.) ¶ 2 Ⓕ A se împodobi cu un titlu: acel crăișor care s’a împopoțonat și el cu numele de împărat (CAR.).
14. [Șăineanu, ed. VI] înțo(r)țonat a. împodobit cu prea multe găteli. [Dintr’un primitiv țorțon, paralel cu zorzon].
15. [Scriban] împopoțonéz și împopoțéz (Mold. Munt.), împupuțéz (Trans.), înțoponéz (Munt.), înțoțonéz și înțorțonéz (Mold. Munt.) și țorțonéz (Trans.) v. tr. (cp. cu împupesc, țurțurĭ, zorzoane și țop 1). Înzorzonez, încarc cu prea multe haĭne și podoabe („ca mitocancele”). – La Ĭașĭ și împoschesc.
16. [Scriban] înțoponéz, înțorțonéz și înțoțonéz, V. împopoțonez.
17. [DOOM 3] înțoțona (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. înțoțonez, 3 înțoțonează; conj. prez. 1 sg. să înțoțonez, 3 să înțoțoneze
18. [DOOM 2] înțoțona (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 înțoțonează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL