1. [DEX '09] ÎNTORTOCHEAT, -Ă, întortocheați, -te, adj. (Despre drumuri, ape etc.) Sinuos, cotit. ♦ (Despre drumuri) Greu de găsit; încurcat2 (I 2). ♦ (Despre linii, fire etc.) Orientat în sensuri diverse; încâlcit. ♦ (Despre grafie; fig. despre modul de a vorbi, de a scrie) Complicat, cu reveniri, cu digresiuni. ♦ (Despre clădiri) Cu multe cotituri, cu împărțire complicată. – V. întortochea.
2. [MDA2] întortocheat, ~ă a [At: C. NEGRUZZI, I, 266 / P: ~ochiat / V: ~ocat, ~ochiat, ~oiat, tortochiat / Pl: ~ați, ~e / E: întortochea] 1 (D. fire sau obiecte alungite) Răsucit. 2 (Pex) Încâlcit. 3 (D. drumuri, ape) Sinuos. 4 (D. un lucru, o idee) Complicat. 5 (D. linii, fire) Orientat în sensuri diferite. 6 (D. modul de a vorbi sau de a scrie) Cu reveniri și digresiuni. 7 (D. grafie) Greu de înțeles. 8 (D. clădiri) Cu împărțire complicată. 9 (D. drumuri) Greu de găsit. 10 (D. persoane) Ascuns. 11 (Pex) Greu de înțeles.
3. [DEX '98] ÎNTORTOCHEAT, -Ă, întortocheați, -te, adj. (Despre drumuri, ape etc.) Sinuos, cotit. ♦ (Despre drumuri) Greu de găsit; încurcat2 (I 2). ♦ (Despre linii, fire etc.) Orientat în sensuri diverse. ♦ (Despre grafie; fig. despre modul de a vorbi, de a scrie) Complicat, cu reveniri, cu digresiuni. ♦ (Despre clădiri) Cu multe cotituri, cu împărțire complicată. – V. întortochea.
4. [DLRLC] ÎNTORTOCHEAT, -Ă, întortocheați, -te, adj. 1. (Despre drumuri sau ape) Cu multe ocoluri și cotituri; cotit. Bătrîna mergea înainte... și privea drumul pustiu și întortocheat ce i se deschidea în față. DUMITRIU, N. 153. Prin arșița verii, pe ulițele întortocheate, prin căsuțele săpate mai mult în pămînt, plutea o pace și o jale de ruină. SADOVEANU, O. I 162. Uneori un pîrîu... pierea apoi cu totul în crăpături întortocheate. GALACTION, O. I 38. ♦ (Despre litere, scris) Încurcat, încîlcit, complicat. Cartea pe care mă năcăjeam, urmărind cu degetul și cu priviri mirate buchi mari, întortocheate și cîrligate ca niște gîngănii, era abecedarul lui Creangă. SADOVEANU, E. 110. ◊ Fig. (Despre modul de a vorbi, despre fraze, gîndire etc.) Spune și-o cimilitură Cam obscură Într-un stil întortocheat. TOPÎRCEANU, P. O. 24. Se împiedică uneori într-o frazeologie întortocheată și alteori alunecă în perifraze fără folos. ODOBESCU, S. II 380. Fraze mari întortocheate și scîlciate. NEGRUZZI, S. I 266. ♦ (Despre clădiri) Cu încăperi încurcate, cotite, complicate. Palaturi întortocheate. ISPIRESCU, U. 116. 2. (Despre linii, fire, sîrme și despre obiectele pe care le alcătuiesc ele) Învîrtit, răsucit (în toate sensurile). Agrafe de ale lor întortocheate ca niște melci uriași. ODOBESCU, S. II 264. Încîrligat și întortocheat Și de urechi e agățat. (Cercelul). 3. Fig. (Rar, despre persoane și firea lor) Curios, greu de înțeles, complicat. Sub învelișul de gheață din afară, Pașadia ascundea o fire pătimașă, întortocheată, tenebroasă. M. I. CARAGIALE, C. 12.
5. [DEX '09] ÎNTORTOCHEA, întortochez, vb. I. 1. Refl. (Despre drumuri, ape etc.) A avea o linie sinuoasă, cotită. 2. Tranz. A complica, a încâlci un lucru, o idee. – Lat. *intorticulare.
6. [MDA2] întortoca v vz întortochea
7. [MDA2] întortocat, ~ă a vz întortocheat
8. [MDA2] întortochea [At: ODOBESCU, S. III, 409 / V: întortoca, ~ochia, ~oia, tortochia / Pzi: ~chez / E: ml *intorticulare] 1 vt A răsuci. 2 vr (D. drumuri, ape) A avea o linie sinuoasă, cotită. 3 vt (Fig) A complica un lucru, o idee.
9. [MDA2] întortochia v vz întortochea
10. [MDA2] întortochiat, ~ă a vz întortocheat
11. [MDA2] întortoia vt vz întortochea
12. [MDA2] întortoiat, ~ă a vz întortocheat
13. [DLRLC] ÎNTORTOCHEA, întortochez, vb. I. Tranz. A învîrti în toate felurile, spre a produce confuzie; a suci, a încîlci. Cum mai poate acest om întortochea vorbele, cînd totul e terminat și planurile sînt acum fapte care grăiesc? CAMIL PETRESCU, B. 187. Oricît am voi să întortochem lucrurile, acesta este purul și exactul adevăr. ODOBESCU, S. III 409.
14. [Șăineanu, ed. VI] întortochià v. 1. a sucii, a învârti; 2. fig. a exprima într’un mod confuz. [Vechiu-rom. întort, sucit (v. tort)].
15. [Scriban] întortochéz, a -chĭá (vest) și -cheá (est). v. tr. (d. întort, de unde s’a făcut *întóartec, a -cá, apoĭ întortocá, eŭ întórtoc [Ban. Trans.] apoĭ -chĭa, orĭ d. lat. *întortĭcare saŭ *întortĭculare; fr. entortiller, sp. entortijar). Sucesc, învîrtesc: a întortochĭa cărările, (fig.) o frază. V. trunchez.
16. [Scriban] întortochĭát, -ă adj. Sucit, învîrtit, labirintic: oraș cu strade întortochĭate. Fig. Frază întortochĭată, frază sucită și obscură. Adv. A scrie întortochĭat, a scrie sucit, obscur. – În est -cheat.
17. [MDO] întortocheat
18. [DOOM 3] întortochea (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. întortochez, 3 întortochează, 1 pl. întortochem; conj. prez. 1 sg. să întortochez, 3 să întortocheze; ger. întortochind
19. [DOOM 2] întortochea (a ~) vb., ind. prez. 3 întortochează; conj. prez. 3 să întortocheze; ger. întortochind
20. [IVO-III] întortochiat.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL