1. [DEX '09] ÎNTÂMPLĂTOR, -OARE, întâmplători, -oare, adj. (Adesea adverbial) Care se produce din întâmplare, care survine în mod neprevăzut; incidental, accidental, aleatoriu. – Întâmpla + suf. -ător.
2. [MDA2] întâmplător, ~oare a, av [At: VĂCĂRESCU, IST. 110 / Pl: ~i, ~oare / E: întâmpla + -ător] 1-2 (Care se produce) din întâmplare Si: accidental, aleatoriu, incidental. 3-4 (Care survine) în mod neprevăzut.
3. [Șăineanu, ed. VI] întâmplător a. din întâmplare.
4. [DLRLC] ÎNTÎMPLĂTOR, -OARE, întîmplători, -oare, adj. Care vine, se produce din întîmplare, care se ivește pe neașteptate, în mod neprevăzut; incidental. Faptă întîmplătoare. Întîlnire întîmplătoare. ▭ Fără să întrebe nimic pe nimeni, Filip primi, de la cîțiva întîmplători vecini vorbareți, toate lămuririle. GALAN, B. I 18. ◊ (Adverbial) Directorul nu dă pe la redacție decît întîmplător, așa că greu ai să-l nemerești. REBREANU, R. I 182.
5. [Scriban] întîmplătór, -oáre adj. Din întîmplare, accidental. Eventual. Adv. Din întîmplare.
6. [DOOM 3] +întâmplător adv.
7. [DOOM 3] întâmplător1 adj. m., pl. întâmplători; f. sg. și pl. întâmplătoare
8. [DOOM 2] întâmplător adj. m., pl. întâmplători; f. sg. și pl. întâmplătoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL