1. [MDA2] înțepușat, ~ă a [At: DOSOFEI, V. S. 108/1 / V: (reg) ~poș~, ~țâpoșăt / Pl: ~ați, ~e / E: înțepușa] 1 Împuns cu țepușa. 2 (D. gura sacului) Găurit cu țepușa pentru a putea fi legat. 3 (Pex) Legat. 4 (Fig; d. părul de pe cap) Ridicat ca țepușele. 5 (Îs) Coamă -ă Coamă cu păml ridicat în sus ca țepușele.
2. [MDA2] înțâpoșăt a vz înțepușat
3. [MDA2] înțepoșa v vz înțepușa
4. [MDA2] înțepoșat, ~ă a vz înțepușat
5. [MDA2] înțepușa [At: DOSOFTEI, V. S. 223/2 / V: ~poșa / Pzi: ~șez / E: în- + țepușă] 1 vt A împunge cu țepușa. 2 vt A împunge gura unui sac cu țepușa pentru a putea fi legat. 3 vt (Pex) A lega. 4 vi (Fig; d. părul de pe cap) A se ridica în sus ca țepușele. 5 vr (Pop) A se înțepeni (9).
6. [Scriban] înțepoșéz v. tr. (d. țepos, ca țeapa). Olt. Rîdic, cĭulesc urechile: calu îșĭ înțepoșă urechile.
7. [Scriban] înțepușéz v. tr. (d. țepușă). Pun țepușa la gura saculuĭ (ca să-l strîng).
8. [DOOM 3] înțepușa (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. înțepușez, 3 înțepușează; conj. prez. 1 sg. să înțepușez, 3 să înțepușeze; ger. înțepușând
9. [DOOM 2] înțepușa (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 înțepușează, 1 pl. înțepușăm; conj. prez. 3 să înțepușeze; ger. înțepușând
10. [DAR] înțepușat, înțepușată, adj. (reg.) 1. împuns, înțepat cu țepușa. 2. (despre gura sacului) legat. 3. (despre părul capului) ridicat în sus ca țepușele. 4. înțepenit în fața cuiva, proțăpit.
11. [DAR] înțepușa, înțepușez, vb. I (reg.) 1. a împunge cu țepușa. 2. a împunge gura sacului, spre a-l lega, a lega sacul. 3. (fig.; despre părul capului) a se ridica în sus, a se scula, a se face măciucă. 4. (refl.) a lua o atitudine dârză în fața cuiva, a se înțepeni (în fața cuiva).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL