1. [DEX '09] ÎNȚEPENIRE s. f. Faptul de a (se) înțepeni. – V. înțepeni.
2. [MDA2] înțepenire sf [At: CALENDARIU (1814), 174/25 / V: (înv) ~țăp~ / Pl: ~ri / E: înțepeni] 1 Dobândire a unei mari rigidități Si: înțepenitură (1). 2 Încetare de se mișca Si: înțepenitură (2). 3 Fixare puternică în ceva Si: înțepenitură (3). 4 (Fig) Neclintire într-o hotărâre Si: înțepenitură (4). 5 (Irn) Somn adânc Si: înțepenitură 6 Luare a unei poziții dârze în fața cuiva Si: înțepenitură (6). 7 Deces. 8 (Mpp; îs) ~ de încheietură Pierdere totală sau parțială a mobilității încheieturilor. 9 (Pop; îs) ~a cailor Pierdere momentană a mobilității, la cai, cauzată de oboseală extremă. 10 Înfigere în ceva. 11 Fixare a unui obiect în locașul său, astfel încât să nu se mai miște. 12 Imobilizare în noroi, în nisip etc. 13 Sporire a solidității unui obiect. 14-15 (Fig) (Păstrare sau) conservare mai îndelungată. 16 Luare a unei atitudini dârze în fața cuiva Si: înțepușare (4).
3. [DLRLC] ÎNȚEPENIRE, înțepeniri, s. f. Faptul de a (se) înțepeni. 1. Înlemnire, încremenire. 2. Fixare.
4. [DEX '09] ÎNȚEPENI, înțepenesc, vb. IV. 1. Intranz. A deveni țeapăn, a nu-și mai putea mișca membrele, a rămâne imobil, rigid, inert; a încremeni, a înlemni. 2. Tranz. și refl. A (se) prinde bine în ceva; a (se) fixa. ♦ Refl. Fig. A rămâne neclintit într-o hotărâre; a se încăpățâna. 3. Tranz. A face ca un obiect să nu mai aibă joc în locașul lui, a-l fixa, a-i asigura stabilitatea; a întări. – În + țeapăn.
5. [MDA2] înțăpeni v vz înțepeni
6. [MDA2] înțăpenire sf vz înțepenire
7. [MDA2] înțepeni [At: VARLAAM, C. II, 86 / V: (înv) ~țăp~ / Pzi: ~nesc / E: în- + țeapăn] 1 vi A deveni rigid Si: a încremeni, a înlemni. 2 vi A nu mai mișca. 3-4 vtr A (se) prinde bine în ceva Si: a (se) fixa. 5 vr (Fig) A rămâne neclintit într-o hotărâre Si: a se încăpățâna. 6 vi (Irn) A adormi adânc. 7 vi (Pex) A muri. 8 vi (Înv) A avea un atac de epilepsie. 9 vr (D. oameni) A lua o poziție dârză în fața cuiva Si: (pop) a se înțepușa (5). 10 vr A se înfige în ceva. 11 vt A fixa bine un obiect astfel încât să nu mai aibă joc în locașul lui. 12 vr A rămâne afundat în noroi, în nisip etc. 13 vt A face să devină solid Si: a întări, a strânge. 14 vr (Înv; imp) A deveni mai tare, mai rezistent. 15-16 vr (Fig) A se (păstra sau) conserva mai bine.
8. [CADE] ❍ȚEPENI = ÎNȚEPENI.
9. [DLRLC] ÎNȚEPENI, înțepenesc, vb. IV. 1. Intranz. A deveni țeapăn, imobil, inert; a nu se mai putea mișca; a înlemni, a încremeni. Îi pieri orice grai și înțepeni tot, ca un lemn. GALACTION, O. I 298. Ia mai dă-te și d-ta oleacă pe jos, pîn-om sui dealul, că nu mi-i de alta, dar mă tem că-i înțepeni în căruță. CREANGĂ, O. A. 122. Pe jilțul lui de piatră înțepenește drept. EMINESCU, O. I 99. ◊ Tranz. Crede, mîndro, n-am venit, Că somn greu m-a-nțepenit Lîng-un păr, mîndro-nflorit. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 237. 2. Refl. Fig. A lua o poziție rigidă, dîrză. Perceptorul se înțepeni în mijlocul odăiței și se uită împrejur cercetător. REBREANU, R. I 198. Deschise ușa-n lături și se-nțepeni dîrz dinaintea bătrînei. VLAHUȚĂ, N. 130. Manea-n scări se-nțepenea. ALECSANDRI, P. P. 73. 3. Tranz. A fixa. Înnodă funia Sîmbotinei de belciugul de fier înțepenit în zid și plecă. MIHALE, O. 504. Puse Greuceanu cuiul la capul osiei, îl înțepeni bine, se urcă în căruță, și pe ici ți-e drumul! ISPIRESCU, L. 226. ◊ Refl. Barca lui se înțepenise între niște stînci. EMINESCU, N. 126.
10. [Șăineanu, ed. VI] înțepenì v. 1. a (se) face țeapăn; 2. a înfige.
11. [Scriban] înțepenésc v. intr. (vsl. o-cĭepĭenĭetĭ, d. cĭepĭenŭ, țeapăn; rus. [o-]cĭepenĭetĭ). Mă fac țeapăn (rigid): membrele cadavrelor înțepenesc. V. tr. Fac țeapăn, fixez: a înțepeni un par în pămînt. – În Btș. și înțepinez, pop. înță-.
12. [DOOM 3] înțepenire s. f., g.-d. art. înțepenirii
13. [DOOM 2] înțepenire s. f., g.-d. art. înțepenirii
14. [DOOM 3] înțepeni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înțepenesc, 3 sg. înțepenește, imperf. 1 înțepeneam; conj. prez. 1 sg. să înțepenesc, 3 să înțepenească
15. [DOOM 2] înțepeni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înțepenesc, imperf. 3 sg. înțepenea; conj. prez. 3 să înțepenească
16. [IVO-III] înțepenesc, -neam 1 imp.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL